„Am patruzeci de ani, iar patruzeci de ani reprezintă o viață de om: ajungând aici, înseamnă că ai ajuns la adânci bătrânețe.”F.M.Dostoievski – Omul din Subterană. Pare un citat demoralizant dacă e să decretezi: „Da, de astăzi, am patruzeci de ani!” și apoi să te întrebi ce ai făcut tu în timpul ăsta. Însă poți vedea aceste adânci bătrâneți echivalente cu înțeleptirea, cu regăsirea de sine și alchimizarea miraculoasă a multor trăiri încât nici nu le mai știi bine pe fiecare. Te uiți la tine și nu mai ești scindat, ești un om nou, așa bătrân cum pari. Simți claritatea ideilor, cum se desprind ele din iureșul necontenit al gândurilor și mental ajungi să cunoști suficient încât „știi că nu știi nimic”. Dar respiri suflet plin. Și te miri de cât poate să „curgă”. „Omul din Subterană” devine unul, cu cel de-afară. Și te bucuri! Margica aia neagră cât un punct de pe foaia de dictando ești TU. Și plutesc toate celelalte în jur și se văd în profunzime pentru prima oară. Așa cum sunt ele: translucide și maleabile. Toate! Și te întrebi în starea aceea: „Unde sunt acum? În lucrurile care plutesc în jur haotic, în punctul fix, neperturbabil sau sunt chiar întrebarea!?” DJO
Artele şi ştiinţele vieţii 