Lasă un comentariu

Nanomaterialele

Nanotech

Nanomaterialele sunt substanțe chimice la scară foarte redusă. Structurile lor variază între aproximativ 1 și 100 de nanometri, în cel puțin o dimensiune. Aceasta înseamnă că în punctul de la sfârșitul acestei propoziții ar putea să încapă între 8 000 și 800 000 de nanoparticule.

Unele nanomateriale, precum fumul, funinginea, praful sau nisipul, sunt naturale. Altele sunt deja în uz de vreme îndelungată: negrul de fum și dioxidul de siliciu se utilizează încă de la finele secolului al XIX-lea. Dintre celelalte nanomateriale fabricate, unele sunt special concepute pentru dimensiunile și proprietățile lor. Ele au caracteristici unice și mai pronunțate în comparaţie cu același material în forma sa obișnuită, de dimensiuni normale. Prin urmare, proprietățile fizico-chimice și (eco)toxice ale nanomaterialelor pot fi diferite de cele ale substanței în vrac sau ale particulelor de dimensiuni mai mari. Datorită particularităților lor, nanomaterialele oferă oportunități tehnice și comerciale, însă pot prezenta riscuri pentru mediu și pot ridica probleme de siguranță și sănătate pentru oameni și animale.

Nanotehnologia este un domeniu care se extinde cu rapiditate. În prezent, se fabrică din ce în ce mai multe nanomateriale. Pe piața europeană există deja produse care le conțin (de exemplu, baterii, produse de acoperire, îmbrăcăminte cu proprietăți antibacteriene, produse cosmetice și alimentare).

Nanomaterialele sunt utilizate în producția de materiale ușoare, dar rezistente, pentru aplicații precum piesele auto și echipamentele sportive. Acoperirile nanotehnologice sporesc durabilitatea sau rezistența la pete a materialelor, de exemplu în aplicațiile textile. Numeroase dispozitive electronice de înaltă performanță se bazează pe puterea de calcul nanotehnologică. De asemenea, nanomaterialele se utilizează în aplicații medicale și în produse cosmetice. Printre nanomaterialele utilizate în aplicații industriale sau de consum se numără, de exemplu, silicea amorfă sintetică, silicații, dioxidul de titan, oxidul de zinc, oxidul de aluminiu, oxizii de fier, carbonatul de calciu, aurul, argintul și negrul de fum. Un număr mare de pigmenți și materiale de umplere care se produc și se utilizează în cantități mari, de vreme îndelungată, sunt nanomateriale conform recomandării UE referitoare la definirea acestora.

Nanomaterialele sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului REACH, existând obligativitatea furnizării de informații cu privire la impactul acestora asupra sănătății umane și a mediului. La fel ca în cazul tuturor substanțelor chimice, unele pot fi toxice, iar altele nu. Toxicitatea lor depinde de diferitele proprietăți ale nanomaterialului. Legislația specifică anumitor produse, cum ar fi cea aplicabilă produselor biocide sau produselor cosmetice, ia în considerare și necesitatea furnizării de informații privind nanomaterialele.

Sursa: echa.europa.eu

Lasă un comentariu

Despre tinerețe

11065958_641219942677480_1834915530154051589_n

Tinerețea durează atâta timp cât vrem noi!

Lasă un comentariu

Atitudine eronată


11102957_353157604879421_1398253046456818795_o

 

De cele mai multe ori, ne lăsăm înduioșati de greutățile și problemele noastre.

Lasă un comentariu

FTALÁȚII

FTALÁȚI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului ftalic. ◊ Ftalat dibutilic = este acidul ftalic combinat cu butanolul; lichid uleios, întrebuințat la combaterea țânțarilor și ca plastifiant în industria maselor plastice.

slide_21

Ftalaţii sunt plastifianţi chimici utilizaţi în Asia pentru a produce ambalaje din plastic flexibile. Majoritatea ambalajelor existente acum pe piaţa mondială sunt din China. Problema constă în faptul că această substanţă contaminează mâncarea vândută în mod obişnuit în supermarket-uri. Deşi plasticul este folosit în ideea de a proteja alimentele, mai mulţi cercetători au arătat că ftalaţii perturbă echilibrul hormonal masculin.
Bărbatul care ingerează ftalaţi produce spermatozoizi mai puţini sau mai lenţi, prezentând un risc de infertilitate. Iar în cazul femeilor însărcinate, această substanţă ajunge la făt şi îi influenţează dezvoltarea organelor genitale.

Un studiu realizat în Germania a arătat că 60% din copiii testaţi aveau în organismul lor urme de ftalaţi, iar, în cazul a 20% dintre copii, ftalaţii existau în cantităţi toxice. Dacă se ia în considerare efectul de acumulare şi efectul de cocktail al ftalaţilor, este foarte probabil ca procentul de copiii care consumă cantităţi nerezonabile de ftalaţi să ajungă la 80%.

Ciocolata tartinabilă, preferată de copii pentru micul-dejun, a fost subiect de discuţie în ultima vreme, deoarece cercetătorii au descoperit în interiorul produsului un ftalat considerat a fi cel mai periculos, şi anume BPT.

Ftalaţii sunt deja interzişi în industria jucăriilor încă din 2007, din cauza proprietăţilor periculoase şi urmează să fie interzişi în toată Europa foarte curând, însă, până atunci continuăm să întâlnim substanţa în produsele alimentare:

– DEHP, ftalatul cel mai des folosit, este în principal utilizat în producerea de plastic de PVC; este o componentă a produselor de vinil, cum ar fi pardoseli şi multe plasticuri utilizate în medicină, cum ar fi pungile şi tubulatura pentru perfuziile intravenoase; nou-născuţii şi copiii foarte bolnavi, care sunt supuşi anumitor intervenţii sunt cei mai predispuşi să fie expuşi la DEHP.

– în mâncare; concentraţii mici de ftalaţi în mâncare pot proveni din utilizarea unor plasticuri în prepararea şi ambalarea alimentelor. De preferat ar fi alegerea recipientelor din sticlă sau din plastic dur, realizat din polietilenă cu densitate ridicată (HDPE).

– în cosmetice şi produse de îngrijire personală, cum ar fi fixativ de păr, machiaj, pastă de dinţi şi loţiune de corp; este necesară etichetarea completă a ingredientelor, pentru a putea verifica prezenţa ftalaţilor în cosmetice.

Uniunea Europeană a interzis recent utilizarea a trei ftalaţi (DEHP, DBP şi BBP) în toate jucăriile şi produsele de îngrijire a copiilor.

Alţi trei ftalaţi nu mai pot fi utilizaţi în jucării şi produse de îngrijire care ar putea fi atinse cu gura de copiii sub trei ani (DINP, DIDP şi DnOP). Mulţi producători de sticle pentru bebeluşi folosesc materiale fără ftalaţi cum ar fi polipropilena.

Abrevieri precum DEHP, DBP, DEP, DMP, HMP, PVAP, CAP şi PET se referă la ftalaţi.

Informaţiile ştiinţifice indică faptul că anumiţi ftalaţi acţionează ca şi perturbatori endocrini, imitând sau perturbând funcţiile hormonale ale organismului. Programul Naţional Toxicologic din SUA spune că DEHP poate fi privită ca o substanţă cancerigenă pentru oameni. Volumul de DEHP [bis(2-etilhexil)] – utilizat pe scară largă în articolele din PVC moale – produs sau importat în Europa a scăzut în ultimii ani, iar industria spune ca a pus la punct alternative mai sigure. Pentru utilizarea ftalatului trebuie obținută o autorizație.

Sfaturi pentru a evita ftalatii:

1. Nu încălziţi mâncarea la microunde în recipiente de plastic;
2. Citiţi etichetele cosmeticelor;
3.  Optaţi pentru produse organice;
4.  Alegeţi plastice cu codurile de reciclare 1, 2 si 5;
5.  Vopselele conţin ftalati ca şi solvenţi, aşadar nu uitaţi să vopsiţi în spaţii bine aerisite;
6.  Optaţi pentru jucarii din lemn şi alte materiale care nu conţin ftalati, mai ales în faza de creştere a dinţilor sugarului.

recycle

Surse: gandeste.orgsanatate.bzi.roecha.europa.eu

Lasă un comentariu

Nimic nu e în zadar

11075191_963928096981351_6946723973246126509_n
Orice efort susținut nu va rămâne neobservat și nerăsplătit! 

2 comentarii

I am a good bunny

„Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea.”

Ludwig van Beethovenimages

Hristos a Inviat!

Un comentariu

Cele trei cruci

rembrandt-the-three-crosses-1653

Rembrandt-the-three-crosses

„Cele trei cruci” este o gravură a artistului Rembrandt van Rijn, care descrie crucificarea lui Iisus Hristos. Aceasta este considerata „una dintre cele mai dinamice tablouri făcute vreodată”. 

Subiectul principal al gravurii este Isus Hristos pe cruce, flancat de doi tâlhari care au fost răstigniți împreună cu El. Tabloul  descrie cum  Fecioara Maria , mama lui Isus, plânge și este susținută de Evanghelist. Soldații romani călare, împreună cu oameni in doliu, înconjoară crucile. Un fascicul de lumină, reprezentând lumina lui Dumnezeu din cer, străpunge cerul întunecat și  luminează figura lui Hristos răstignit.

Ce este de remarcat la această gravură este iconografia sa complicata și poate reprezenta momentul exact al morții lui Hristos. Potrivit lui Paul Crenshaw de la Muzeului de Artă Kemper , Rembrandt a fost inspirat de textul de la Matei 27: 46-54 , atunci când Hristos a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.  Rembrandt a studiat foarte multe surse biblice în munca sa, dar a și fost influențat de alți artiști contemporani. Aceasta gravură este una dintre cele peste 300 de lucrari create Rembrandt care au fost inspirate din Biblie.

„Cele trei cruci” nu permit contraste dramatice de lumini și umbre, cunoscute sub numele de clar-obscurRembrandt a produs lucrarea în patru etape, crescând efectele contrastelor de lumină și umbră în fiecare etapă. Gravura și punctul uscat sunt procese intensive ce presupun multă muncă și reprezintă una dintre primele forme de grafică.

Rembrandt a ales aceste medii în primul rând pentru că a suferit de multe ori dificultăți financiare. El a vândut multe dintre gravurile sale, pentru a-și putea permite  să imprime „Cele trei cruci”. Rembrandt a făcut șaizeci de variante de la placa,  în primele trei etape, când s-au realizat cele mai întunecate umbre de pe piesă. Dar Rembrandt a facut modificări continue (într-o perioadă de zece ani), schimbând compoziția imaginii și făcând imaginea finală mai întunecată și mai haotica.

În ultima etapă, Fecioara Maria devine un cap aproape de trup, înconjurat de întuneric. Au fost eliminați și unii dintre soldații călare. A fost adăugat un bărbat c-o pălărie mare (dar și călare) și se consideră ca Rembrandt s-ar fi inspirat din lucrarea sa  Conspiracy de Claudius Civilis . Alterarea mai dramatică vine din intenția artistului de a crea”lumina cerească”, care a devenit întunecată considerabil, mai ales în partea dreaptă a imaginii. Rembrandt ar fi intenționat să realizeze contrastul dintre lumina cerească și întunericul ce îl înconjoară  ca să se facă o distincție clara dintre hoțul „bun” si hoțul „rău”.

Fiecare schimbare progresivă în activitatea gravurii crește importanța focala al figurii lui Hristos.  

Sărbători cu multă lumină!

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 551 other followers

%d bloggers like this: