Tag Archive | poezie
Schelă provizorie
Când m-am urcat prima dată pe acea schelă, căci nu se putea ajunge acolo sus decât aşa, mi-am facut tot curajul din lume şi, făcând abstracţie de urcuş, am păşit ferm, cu talpa toată, înainte. Nu m-am uitat în jos, nici în sus ci doar mă ţineam de barele reci strâns, în lung şi în […]
Suspensii uzate
Spre vechiul bazin al docurilor stau căruţe-nrudite, în lemne broşate, piatră cubică călcată-n picioare şi salahori înfriguraţi, ce asteaptă să-ncarce. Saci galbeni cu grâne sar uşuraţi pe spinări arcuite iar pânza tare se frînge pe oasele moi şi trudite. Urcuşul cheamă la rampă fantoşe vii, chinuite, tentate de viaţa incubată în comori găsite în porturi. Se-ndestulează […]
Floarea virtuţii
Se zice că-i floarea cea mai de seamă Şi că se deschide doar primăvara, Dar nu e deloc aşa. Se mai aude pe la colţurile gurii Că seamănă a tudelniţă sau a firă. Mândrulenie, nu alta! De cu iarnă, arată a dumitriţă, Puternică şi însufleţită de cristale albe de gheaţă, Marea artă rapidă a naturii […]
Safiriu
Safiriu e sufletul meu, Călător impregnat cu tainice lumi, Amuş un catarg cu peri mătăşoşi, Mânezi o crisalidă de cerneală. Îmi dospesc degetele în bulboana roţii târâtoare, Dar nu mă doare… Coloana ciorchinelui înalţător mă ameţeşte, Ca astfel să devin o făptură compusă. Plăci de marmură dispuse în şiruri Se înduioşează de acest tablou votiv. […]
Stare
Sunt un future…zbor , Sunt pașii tăi pe nisip…înaintez, Sunt flacăra vie a ardorii din tine, Și plutesc în aer, simt. Mă cheamă lumina, deasupra norilor dârji, Urc, dansez, Umplu calea…cu parfumul fiintei tale. E aproape de mine limpezimea, și clipa din nou se-nmoaie înaripată și grea, de-mi zdruncină sănătos genunchii. Am fost liberă și uimită. […]
Artele şi ştiinţele vieţii 