Lasă un comentariu

Schelă provizorie

images (2)

Când m-am urcat prima dată pe acea schelă,

căci nu se putea ajunge acolo sus decât aşa,

mi-am facut tot curajul din lume şi,

făcând abstracţie de urcuş,

am păşit ferm, cu talpa toată, înainte.

Nu m-am uitat în jos, nici în sus

ci doar mă ţineam de barele reci

strâns, în lung şi în lat.

Voiam să simt treptele

cum se înfig în picioarele reci, ostoite,

dar deodată mă văd cum mă scurg

printre văluri de aer…

Eşti nebun?! zic, nu ştiu cui.

Nu mai trage de schelă,

mă zgudui, ameţesc şi n-am aer!

Tu crezi că e uşor să urci,

de ce nu mă laşi în pace?!

Vrei să mă vezi pe jos, în genunchi

cu coatele zdrelite de bare,

lasă-mă  în pace!

Şi m-a lăsat, căci linişte se făcuse de tot.

În seninatatea aia

începu să-mi fie frică

de urcuş, de trepte,

de ce găsesc sus.

Am închis ochii şi molcomirea pătrunse

adânc, şi mai adânc, în sufletul plin.

Acum sunt deja jos, pe pământ.

DJO

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: