Anotimpurile pământului

Peasant with Sickle, Seen from the Back – Vincent van Gogh

’’…-Aminteşte-ti de câmpurile verzi primăvara, aurii vara, cenuşiu-ruginii, învăluite în mohoreală, toamna; albe, înghetate şi pustii iarna: ei bine, aşa-i şi ţăranul de când se naşte până când moare. Vorbim de ţăranii obişnuiţi, normali. Ca flacău, este sălbatec, un mânz fără zăbală, aidoma forţei naturii primăvara. Ţăranul matur seamană cu vara, e un adevarat atlet, tare ca pământul dogorit de soarele de iulie, cenuşiu ca ogoarele şi păşunile lui, domol ca grâul când se coace…Toamnei îi corespunde întru totul bătrânetea ţăranului, acea bătrâneţe urâtă, disperată, cu ochii şterşi, tenul pământiu ca ogorul arat, fără vlagă, în zdenţe, asemenea câmpului de pe care s-a strâns recolta; unde mai îngălbenesc lujerii uscaţi ai cartofului ce zac pe prispă, nu se mai gândeşte, nu mai aşteaptă nimic, nu se mai bucură…se întoarce încet în pământul care amuţeşte după larma recoltării, încremenind în soarele de toamnă, tăcut, îngândurat, somnolent…Apoi vine iarna, ţăranul se întinde în coşciugul alb, în ghete noi şi cămaţă curată, şi intră în pământul care într-o dimineaţă s-a îmbrăcat şi el în zăpadă şi a adormit, a cărui viaţă a trezit-o, pe care l-a iubit sălbatic fără să-şi dea seama şi cu care moare odată, tot atât de rece şi de tare ca brazdele înghetate de ger care l-au hrănit.’’

 

 

 

 

 

 

 

Peasant Woman Lifting Potatoes

                           Peasant Lifting Potatoes

– Vincent van Gogh –

 

Sursa: ”Comedianta”- Wladyslaw Reymon