4 comentarii

Despre motivaţie

motivation

 

Motivația este definită ca procesul care inițiază, ghideaza și menține comportamentele orientate spre un scop. Atunci când există motivație, există inițiativă și direcție, curaj, energie, precum și persistența  ca să se urmeze obiectivele.

Psihologii au propus o serie de teorii diferite pentru a explica motivația:

-teoria instinctelorcomportamentele sunt motivate de instincte, care sunt fixate în modele înnăscute de comportament;

-teoria satisfacerii nevoilor: oamenii au unități biologice de bază şi astfel comportamentele lor sunt motivate de necesitatea de a îndeplini aceste unități;

-teoria excitării: oamenii sunt motivați să se angajeze în comportamente care îi ajută să mențină nivelul optim de excitare.

Diferite tipuri de motivație sunt frecvent descrise ca fiind fie extrinseci sau intrinseci. Motivele extrinseci sunt cele care apar din afara individului și implică adesea recompense, cum ar fi: bani, trofee, recunoaștere socială sau laudă. Motivele intrinseci sunt cele care apar din interiorul individului , cum ar fi  cea de a rezolva o problemă.

(puteţi selecta limba română)

Motivația devine puternică, atunci când aveți o viziune, o imagine mentală clară a ceea ce doriți să se realizeze, și, de asemenea, o dorință puternică de a se manifesta. Într-o astfel de situație, motivația trezește forta interioară şi puterea, iar asta te face să mergi înainte, spre a transforma viziunea în realitate.

motivation1

PS: Am uitat să vă împărtăsesc cum am obţinut permisul de conducere şi motivaţia pentru care am şi devenit(de acum câţiva ani) un sofer rezonabil în trafic. Pe lângă faptul că nu mă gândisem niciodată să conduc(mi se parea prea greu să am responsabilitatea vieţii mele şi pe a altora, în acelaşi timp) era şi o lipsă acută de abilităţi(să faci atâtea lucruri în acelaşi timp şi să nu ţi se permită decât să le faci bine!!). Prima şedinţă practică, de condus, a fost dezastruoasă. Când am coborât de la volan îmi tremurau picioarele şi apăruse acea apăsare în suflet,  de ”n-am să pot niciodată”…

Aveam nevoie de permis pentru obţinerea unei slujbe mai bune, dar tot nu era suficientă motivaţia. Cu sigurantă, nu ”întâmplator”, am primit relativ repede un impuls de la cineva experimentat, un domn mai în vârstă, desigur: ”O femeie trebuie să fie independentă şi pentru aceasta trebuie să înveţe să se descurce singură. Condusul e unul dintre acele lucruri fară de care n-o sa poţi face asta”. Şi m-am gandit că dacă abandonez atunci, o să abandonez ceva mult mai profund şi complex. Aşa că am răsuflat adânc şi am  terminat şcoala de şoferi.

În ziua când am ridicat permisul, mi s-au pus cheile în mână şi i-am dat drumul la propriu(cu toate traseele mele din cap). Următoarele zile era un gheţus zgrunţuros… de mi-a îngheţat sufletul în mine de cât am strâns de volan. ”Muşcam” din el dar nu m-am lăsat.

Deci asta e ideea…

Anunțuri

4 comments on “Despre motivaţie

  1. Eu unul aș găsi un alt cuvânt pentru motivația care are în spate o obligație, o necesitate deși însuși cuvântul motivație are în spate o rădăcină provenită din „motiv”. Adică adopți o stare fiindcă ai un motiv să faci asta. Iar lucrurile forțate mie nu-mi plac. Nu-mi place să mă declar motivat pentru a obține permisul de conducere având în spate obligativitatea dată de faptul că în felul acesta aș accede către un job mai bun. E o falsă motivație cred eu.

    • Bună seara!
      Pai jobul chiar nu a fost suficient pentru a mă motiva. Însă faptul că, obținând carnetul de conducere, mă voi descurca singură, fără să depind de altcineva, da…a reprezentat un motiv serios și bun.
      Mulțumesc pentru citire!

  2. Bravo pentru permis ! Mulți oameni spun, după ce au condus prima dată, că nu vor fi niciodată în stare. 🙂 Fostul meu soț și-a spus și el asta, în urmă cu mai mult de !% ani. Dar a devenit un șofer grozav ! (Un accident la activ, oricum nu se pune, pentru că se spune că toți marii șoferi au avut. 🙂 )
    Și eu mi-am zis că e mult mai greu decât crezusem, la început. Dar, nu m-am descurajat, pentru că îmi doream grozav de mult acea independență de care spuneai ! Și, chiar a ajuns să îmi placă. Nu am luat examenul din prima, dar nu m-am descurajat, știam că pot, doar că eram neatentă. (Uitam să semnalizez, etc.)
    Astăzi, după aproape cinci ani, îmi place extraordinar să conduc, e chiar o sursă de libertate ! De fapt, mi-a plăcut chiar de la început, când aveam portocala pe geam. 🙂
    Așa că, și în cazul meu, motivația a funcționat. 🙂 De fapt, eu mai aveam o motivație (subconștientă). voiam să îmi dovedesc că o femeie poate conduce la fel de bine ca și un bărbat, în ciuda bancurilor. 🙂 Acum, pot spune chiar că femeile – adevăratele șoferițe – conduc mai bine decât bărbații ! Pentru că ele nu au problema vitezei cu orice preț, și a orgoliului la volan.
    Mulțumim pentru postare, mi-a readus amintiri plăcute ! O primăvară frumoasă !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: