Lasă un comentariu

Trestia

În vârtejul orei

ce asteaptă să treacă

se face că vine prin umblet

o fină fantasmă.

Provizorie se face starea de dor

şi simţi cum timpul

nu le rezolvă singur pe toate

ci rabdă de toate, prin tine.

Axa simplă a lumii se-nclină pesemne

la privirea-i piezisă şi străina-i chemare,

dar trebuincioasă clipei din urmă

se lasă pe spate,

până dispare.

DJO

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: