Lasă un comentariu

Club Happy- povestea lunii decembrie

happy-day-2

 Happy day by Nidhi Chanani

Dacă la începul anului propuneam un experiment cât se poate de necomplicat, tind să cred că aceste lucruri simple, de făcut în viața noastră, sunt de fapt cele mai complexe. Văd acum foarte clar cât de repede a trecut timpul…cât de insesizabil ne ”petrecem” viața de luni pâna vineri, ca să traim în weekend, cât de puțină energie alocăm ”promisiunilor” noastre interioare, ca să sesizam mai apoi că viața este frumoasă dar nu mai ”apucăm” să o regăsim. Atâtea povești minunate, atâția oameni care, în liniște, își înving neputințele și reușesc să-și depașească condiția de ”trăit” și să găsească resurse să-și traiască ei înșiși viața. Eu n-am putut să țin pasul. I-am găsit relativ repede…există chiar mulți asemenea oameni. Dar e atât de greu să pui în cuvinte ”povestea”. Cum poți să le ”povestești” viața? În armonia asta universală cred că există ceva care înmagazinează acele multe secunde de frământare, căutare agonică chiar, în care ițirea unor soluții magice aduce înțelegere și apoi hotărâre, perseverență, forță în acțiune. Nu se poate să nu fi admirat măcar o singură dată pe cineva de departe, care a reușit într-un mod ”inexplicabil”… Mai apoi cred că nu suntem noi pregătiți să ținem pasul. Chiar ar trebui să avem ce admira mai întâi la noi înșine și să ne trasformăm atât de mult încât să putem recunoaște cu ușurință în ceilalți ”povestea” lor. A celor din jur. Putem?!

Angel_by_kargapolovr

Angel by Kargapolovr

În legătură cu ”faptele bune” situația este așa: nu știm să dăruim fără să ne implicăm și mai mereu așteptăm feedback, o mulțumire, cel puțin. Nu suntem sfinți dar măcar dacă am învinge nevoia asta de recunoaștere a faptului că suntem ”oameni buni”. Chiar suntem oameni buni și fără răspunsuri evidente ale faptelor noastre. Suntem chiar și mai minunați atunci.

Alt aspect este că unii dintre noi nu știm nici  să primim. Provocările, testele, grația, bunătatea, cumpătarea, tandrețea, iubirea, ne sunt ”înmânate” într-un bol de sticlă fragil, dar plin, și de care ne este frică, pentru că nu putem să-l ținem mult timp în mână.

Și totuși, astăzi, pot spune că toate aceste lucruri n-o să mă facă să renunț la a continua să fiu atentă la ceilalți oameni, la a dărui, chiar dacă sunt fără pricepere și la a dori să mă transform, ca să devin eu însămi o ”poveste”.

descărcare

 

Vă doresc sărbători cu mult bine!!!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: