Lasă un comentariu

Dicţionar de termeni(A-HA)

angel-with-beautiful-wingsBinaural beats (bătai binaurale/binauriculare – la ambele urechi)=  este o tehnologie bazată pe sunete « aparente », menite să genereze o stimulare cerebrală. Efectul a fost descoperit încă din anul 1839, de către Heinrich Wilhelm Dove, fizician german. Când două tonalităţi, de frecvenţă diferită, sunt percepute, separat, la căte o ureche (astăzi, putându-se realiza acest lucru prin căştile stereofonice), în creier se produc anumite transformări. Frecvenţa trebuie să fie în jurul valorii de 1000 – 1500 Hz, pentru ca bătăile să fie percepute, iar diferenţa între cele două frecvenţe să fie de maximum 25 Hz, altfel sunetele vor fi percepute distinct şi efectul binaural nu se mai produce.

Abia în 1973, doctorul Gerald Oster a reluat cercetările şi rezultatul l-a publicat, în revista Scientific American, într-un articol intitulat Auditory Beats in the Brain, oferind o explicaţie mai cuprinzătoare asupra efectului Binaural beats. Oster a pornit de la felul în care animalele localizează sunetele în mediul lor de viaţă si de la capacitatea extraordinară a acestora de a se concentra asupra unor sunete specifice, numite în limbajul ştiintific “efectul cocktail party”. În sfera manifestărilor umane, acest efect vizează posibilitatea focalizării atenţiei auditive asupra unui flux verbal (discurs, conversaţie), în condiţiile unei ambianţe zgomotoase, chiar dacă alte sunete de fundal nu pot fi ignorate total.

Punerea la punct a tehnologiei Binaural beats s-a dovedit utilă în identificarea unor diagnostice legate de deficienţele auditive, dar şi în cazul altor boli. De exemplu, s-a constatat ca mulţi dintre cei care nu pot percepe bătăile binauriculare suferă de boala Parkinson. De asemenea, se pare că există diferenţe, din acest punct de vedere (al perceperii sunetelor binaurale), şi între sexe, Binaural beats putând fi utilizat şi pentru măsurarea nivelului de estrogen (hormon sexual feminin).

Estime (existenţă, fiinţă) = Grecii formau cu ti esenţa prezentului (to ti esti, „ce este”-le, căruia îi zicea Cantemir „estime”), dar şi esenţa trecutului, cviditatea (de la quid erat esse, care îl traduce pe to ti en einai, „ce era să fie”-le).

Estimea lucrurilo=o filosofie de existenţă, regăsită în ”Compendiolum-ul” de logică al lui Dimitrie Cantemir şi promovată de C. Noica în lucrarea „De Caelo”, apărută în anul 1937 ca o încercare în jurul cunoașterii și individului: ” Obişnuit, gândirea se hotarăşte pentru primul fel de a privi lucrurile. Într-adevar, pentru ea, calitatea de a fi fapt — fapt susceptibil de încadrare într-o explicatie general[ — nu o capată, ci o au dintru început lucrurile. Ele ni se înfăţisează de la sine şi gata făcute. Spiritul nostru se iveşte în mijlocul lor, le constată prezenţa şi încearcă să „ia cunostinţă“ de ele. Cunostinţa se ia deci, nu se face. Cum se explică atunci împrejurarea că spiritul poate lua mai multe cunostinţe despre unul şi acelasi lucru? Foarte simplu: prin aceea ca n-a luat cunostinţa adevarată. Daca spiritul contemplă lucrul în felul lui de a fi, aşa cum este, în ceea ce s-ar putea numi ”estimea” lui, atunci nici vorba că ia cunostinta cea adevarată, care e una. Căci ni s-a spus: dacă spiritul ia cunoştinţă de felul de a fi cu adevărat, de ceea ce este, de estimea lucrului, atunci cunoştinţa căpătată nu numai că e cea  dreaptă, dar e unică.”

Cunoasterea acestei estimi a lucrurilor presupunere o desavârsire gratuită a minţii noastre.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: