6 comentarii

Nicăpetre

20061128000506NicaPetre1Nicăpetre, pe numele lui civil Petre Bălănică, (n. 27 ianuarie 1936, Braila-d. 21 aprilie 2008,Canada)  a fost un sculptor român.

A absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în 1964. Prin calitățile artistice de excepție ale lucrărilor, s-a afirmat de la debut ca desenator și sculptor original, de mare valoare. Pînă în 1980 a trăit și a creat în România.

A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, Albina, Ifiumuncacs. A ilustrat volumele: ”Poeme” de Theodor Balș, ”Libertatea de a trage cu pușca” de Geo Dumitrescu, ”Veșmânt și culoare” de Cristina Anghelescu, ”Coloana fără sfârșit” de Mircea Eliade.

Prima expoziție personală, de sculptură și desen, ”Cariatide”, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziția de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București; 1979 expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziția de desen la Galeria Galateea.

Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: ”A fost aici, odată…” (1971), ”Zăbală și paloș” (1979), iar la Tîrgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 capitele).

pozee1

La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962 – 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară. Plecarea din România i-a fost favorizată de invitația la Simpozionul de sculptură în marmură de la Skironio (Grecia), organizat de soția sculptorului Costas Polichronopoulos, în memoria acestuia. După o scurtă perioadă petrecută în Grecia și în Italia, în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto. Deși a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supraviețui, în ascuns a continuat să deseneze (ciclul ”Artistul și Natura”), să picteze (ciclul ”Livezi înflorite”), să scrie (volumul autobiografic ”Brăilița – Downtown – via UAP”) și să cioplească în parcuri, în locuri izolate, trunchiuri de copaci răsturnați de furtună și din ce în ce mai rar, în piatră. Din 1982 a reușit să expună în Toronto, pictură și sculptură la Columbus Center, iar în 1985, a deschis expoziția personală de sculptură la Goethe Institute. Acesta a fost începutul unei intense activități expoziționale care îi va aduce recunoașterea internațională.20061128000506NicaPetre2

Nicăpetre s-a impus prin varietatea tehnicilor, a genurilor și prin complexitatea operei sale, prezentată în galerii și în alte spații culturale de referință din Canada, SUA, Japonia, Grecia, Germania, Austria.

În 1991 a fost distins cu Marele Premiu la Concursul Internațional de Sculptură Henri Moore de la Hakone (Japonia). Lucrarea premiată, ”Adam și Eva”, sculptată în marmură, a intrat în colecția Muzeului Regal din Tokio.

În 1993 a obținut Premiul Juriului la a II-a ediție a Concursului Internațional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA. Lucrarea Invocație, sculptată în lemn, a fost cumpărată pentru colecția Universității.

În 1995 a participat cu lucrarea în lemn, ”Devenire”, la Expoziția Trienală de Sculptură de la Osaka. Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sînt instalate în parcuri culturale și spații publice din lume: ”Iubirea mea… despre tine (1974)”, marmură, la Villany (Ungaria), ”Marea Umbră” (1980), marmură, la Skironio (Grecia), ”Orgă de liniște” (1988), granit, la Straubing (Germania),” Acrotiri ”(1993), marmură, la Krastal – St. Paul (Austria), ”Devenire”, lemn (1994), la Saint-Jean-Port-Joli (Quebec), ”Păstaie”(1996), lemn, la Kirkfield (Ontario) ș.a.

Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada) a sculptat portretele lui ”Mihai Eminescu” (în 1989) și ”Nae Ionescu” (în 2000), ambele în marmură, bustul lui ”Horia Stamatu”(in 2001) în marmură, portretele lui ”Aron Cotruș” (în 2002) și ”Mircea Eliade” (2005), în bronz.

POZEÎn vara anului 2004, Nicăpetre s-a reîntors pentru un stagiu de lucru la Brăila. A desenat alte variante ale temei ”Artistul și Natura”, a modelat în lut bustul filosofului Petre Andrei și a publicat ”Nicăpetre despre Nicăpetre”, volum alcătuit din fragmente selectate din autobiografia ”Brăilița – Downtown via U. A. P”.

1

S-a stins din viață pe la 72 de ani, în dimineața zilei de luni, 21 aprilie 2008.

Surse:

www.fanart.ro

instant-trips.blogspot.ro

centrunicapetre.wordpress.com

www.muzeulbrailei.ro

ro.wikipedia.org

Anunțuri

6 comments on “Nicăpetre

  1. Mulţumim pentru promovare!

  2. Un adevărat artist internațional, despre care mărturisesc cu rușine că nu știam absolut nimic ! Și, mă bucură faptul că e brăilean, pentru că Brăila este unul dintre orașele copilăriei mele, orașul bunicilor paterni, care m-au crescut până la o vârstă, și deci îl știu aproape ”ca în palmă”. Dar, nu știu unde se află casa memorială a acestui sculptor și pictor.
    Mulțumim oricum pentru informare ! Trebuie să fim mândri că avem artiști recunoscuți peste tot în lume.

  3. O primăvară frumoasă, plină de bucurie, spor în toate, zâmbete și fericire. La mulți ani ! de 1 Martie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: