1 comentariu

Scrisori Henriette Yvonne Stahl – Panait Istrati

10.03.1931, H. Y. Stahl
yvonnestahl”Panait Istrate,

În prima clipă – răspuns scrisorii matale – ţi-am trimes câteva cuvinte – nu ştiu ce înţeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adânc din mine şi credeam că vor fi suficiente. Dar deodată mă trezesc că te simt atât de aproape şi persistent în gândurile mele încât mi s-ar părea nedrept să-mi schilodesc dorinţa asta de a-ţi vorbi.
Sunt bucurii sau dureri cari nu mai trec niciodată. Dumneata mi-ai dat una din acele bucurii. Prin asta m-ai legat pentru toată viaţa, chiar dacă nu ne-om mai vedea niciodată.
De când te-am întâlnit îmi sunt gândurile mai limpezi şi simt nevoea puternică să-ţi înapoiez ceva din bucuria clară pe care mi-ai dat-o. Panait Istrate îţi mulţumesc din tot sufletul şi iartă-mă că nu găsesc alt cuvânt decât acest simplu: mulţumesc. Hai să nu murim încă Panait Istrate. Şi ce groază îmi era în seara aceea în care ai venit la noi – că o să rămânem străini şi că nu o să înţelegi!
Peste câteva (5) zile plec din ţară. Pot să-ţi mai scriu, sau nu trebue? În tot cazul Panait Istrate ordin dau din nou: când ai nevoe de suflet aproape, să te gândeşti la mine. Şi apoi mai sunt mulţime de lucruri cari nu au cuvinte şi nu pot lua viaţă pe petec de hârtie şi pe cari trebuie să le simţi.”

Henriette Stahl
P.S.: În tot cazul îţi dau şi adresa din Berlin unde voi fi pe la sfârşitul lunei: Berlin W. 30. Victoria Luize Platz 8 „Pension Röhr” H. Y. Stahl

Între 8 şi 18 aprilie 1931, H. Y. Stahl

646x404„Panait – după ultima ta scrisoare, orgoliul sau prudenţa m-ar putea sfătui să nu îţi mai scriu, dar faţă de tine n-am nici un fel de orgoliu, nici un fel de prudenţă şi sînt mîndră de asta. Singurul lucru care ar fi putut să mă oprească de a-ţi mai scrie, ar fi conştiinţa că n-am dreptul să o fac cît timp n-aş putea în acelaşi timp spune că sînt pentru totdeauna a ta. Pentru că însă, gîndul acesta, de a fi a ta, întreagă a ta, a trecut prea aproape de mine – cred că totuşi îţi pot spune încă, ce stă aci, pe suflet. Dealtfel, de acum n-am să îţi mai scriu, afară dacă mi-o ceri. (…) Poate că m-am înşelat şi că nu eşti tu acela al meu, dar trebuie să ştii că semeni îngrozitor de mult cu ceva ce aşteptam. (…) Şi de acum: «ce-o vrea Dumnezeu» – spun şi de data asta, căci nu găsesc alte cuvinte. Vreau însă să ştii, că pentru ce mi-ai dat pînă acum îmi eşti drag şi aproape că n-am să pot auzi numele tău fără să tresară în mine, adînc, ceva cald, mereu. Laissons le temps passer(Lasă timpul să treacă)” .

Anunțuri

One comment on “Scrisori Henriette Yvonne Stahl – Panait Istrati

  1. Aceia erau oameni care știau să iubească ! Atât de puțini au mai rămas acum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: