1 comentariu

Scrisoare a lui Anton Cehov către fratele său Nicolai

200px-Chekhov_1898_by_Osip_Braz“Moscova, 1886
Mi te-ai plâns adeseori că “nimeni nu te înţelege”. De asta nu s-au plans nici macar Goethe şi Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoana, ci despre învăţatura Sa… Toţi te înţeleg perfect… Dacă nici măcar tu nu te înţelegi, nu-i invinui pe ceilalţi.

Te asigur că, în calitate de frate şi apropiat al tău, te înţeleg şi din tot sufletul te compătimesc. Toate calităţile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez şi am cel mai adânc respect pentru ele. Eu, dacă vrei, ca dovadă ca te înţeleg, pot să ţi le enumăr. După mine eşti bun, prea bun aş zice, mărinimos, nu eşti egoist, te împarţi până la ultimul bănuţ, sincer. Îţi sunt străine invidia şi ura, eşti ingenuu, îţi este milă de oameni şi animale, nu eşti meschin, nu eşti ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toata lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.

Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broască raioasă sau ţestoasă şi atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul. Ai un singur neajuns. De la el ţi se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educaţie. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul mai presus de prietenie)… Ideea e că viaţa are propriile condiţii. Pentru a te simţi ca pestele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul ei şi să nu te apese, trebuie sa fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu , îi apartii, dar… te atrage în afara lui şi trebuie să balansezi între publicul cultural şi locuitorii de vis-à-vis. Îşi pune amprenta şi provenienţa din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.

Oamenii educaţi, în opinia mea, trebuie să îndeplineasca urmatoarele conditii:

1. Ei respectă personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna indulgenti, blânzi, amabili, îngăduitori. Ei nu se răscoală din cauză că le lipseşte un ciocan sau o bucată de gumă de râs pierdută; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare şi la plecare nu zic: “cu dumneavoastră e imposibil de trăit”. Ei iartă şi gălăgia şi frigul şi carnea arsă şi iuţimea şi prezenţa în locuinţa lor a persoanelor străine.

2. Nu sunt compătimitori numai cu cerşetorii şi pisicile. Ei suferă şi pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.

3. Ei respectă proprietatea altora şi de asta îşi platesc datoriile.

4. Sunt curaţi la suflet şi le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici macarîn privinţa fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă şi îi scade respectul faţă de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe strada la fel ca acasă, nu aruncă cu praf în ochii celor mai mici… Nu sunt flecari şi nici indiscreţi atunci când nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalţi, ei adesea tac.

5. Ei nu se depreciază pentru a obţine compasiune si ajutor de la ceilalţi. Nu cântă pe strunele altor suflete, pentru ca drept răspuns, aceştia să ofteze şi să-i rasfeţe. Ei nu spun: “pe mine nu ma înţelege nimeni!”

6. Nu sunt vanitoşi. Nu se lăsa atraşi de stralucirea diamantelor false, nu ţin să facă cunoştinţă cu celebrităţi, nu se entuziasmează de primul întalnit la “Salon’e”. Nu caută să fie cunoscut în toate berăriile.

7. Dacă au talent, îl respectă. Pentru asta sunt gata să sacrifice liniştea, femeile, vinul, agitaţia.

8. Ei caută să-si cultive simţul estetic. Nu pot ă adoarmă îmbracaţi, nu admit ca peretele să aibă crapaturi pline de plosnite, sa respire aer murdar, sa paseasca pe podeaua plina de scuipat si nu se multumesc cu mancarea pregatită la lampa de gaz. Ei incearcă să-şi înnobileze şi să-şi stăpânească instinctul sexual. În această privinţă, ei sunt educaţi şi deloc vulgari. Nu cer de la o femeie să li se dăruiască trupeste, să miroasă a transpiraţie; mintea lor se manifestă prin abilitatea de a se da drept însarcinate şi de a minţi fără încetare. Ei nu fac abuz de vodka. Nu miros dulapurile, deoarece ştiu că nu sunt nişte porci. Ei beau doar când sunt liberi sau la ocazii alese, pentru că au nevoie de o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

Şi încă multe altele. Asa sunt cei educaţi. Pentru a creşte mai sus de nivelul mediu, în care ai ramas prins, nu este deajuns sa citesti numai din Pickwick şi să înveti pe de rost monologul lui Faust. Nu este deajuns să pleci în Yakimanka( Un cartier din Moscova), pentru ca peste o săptămână să fugi de acolo.

Aici este nevoie de muncă neîntreruptă, zi si noapte, să citeşti necontenit, să studiezi, voinţă. Trebuie pretuită orice oră. Călătoriile în Yakimanka şi înapoi nu te vor ajuta. Trebuie să renunţi la modul tău de viaţă definitiv şi să coteşti brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu şi apucă-te de citit. Macar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…”

Sursa articolului: http://nuaisacrezi.ro

Anunțuri

One comment on “Scrisoare a lui Anton Cehov către fratele său Nicolai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: