3 comentarii

Sacrul în pictura lui Grigorescu şi Michelangelo

Grigorescu01Atunci cand am văzut picturile cu sfinţi a lui Grigorescu de la Agapia am realizat cat cantăreşte valoarea spirituală a operei sale şi cumva în minte am facut o paralelă cu ce ştiam despre Michelangelo Buonaroti. Copilaria şi adolescenţa  marcată de ucenicie, tinereţea, în care o  muncă asiduă de asimilare îi modelează ca fiinte libere dar în căutarea sacrului, şi aspiraţia majoră de a regăsi la maturitate în fiecare chip uman întruchiparea lui Dumnezeu. Aici nu menţionez decat despre o parte din creaţia lor marcantă.

La varsta de zece ani, devine ucenicul lui Anton Chladek, un zugrav de biserici. Nicu, aşa cum era alintat de apropiaţi, era fascinat de icoane şi spera să îşi însuşească acest talent de a picta feţe bisericesti. Deşi Chladek se ferea să le arate ucenicilor săi tehnicile sale de teama ca acesţia îi vor “fura” talentul, Grigorescu reuşeşte, după lungi analize ale operelor acestuia, să preia o manieră delicată si migaloasă (Anton era de fapt un artist al miniaturilor, însă din cauza faptului că avea probleme de vedere s-a axat pe picturile de mari dimensiuni).

În portretele sfinţilor, Grigorescu foloseşte ca modele preoţi slujitori ai mănăstirii, călugariţe, tărani, copii sau diverse persoane aflate în  trecere prin mănăstirea Agapia. Se poate observa vivacitatea chipurilor şi a coloritului, mişcările pline de graţie, de omenesc si de dinamism.A realizat la Agapia „un stil romanesc al picturii religioase”. Pentru icoana „Sfintul Gheorghe în picioare”, de pe uşa stângă a altarului, s-a inspirat din sculptura lui Donatello din Florenta, iar pentru a-l realiza pe proorocul Daniil, şi-a facut autoportretul.716px-Biserica_Agapia_-_SfTreime Grigorescu a fost ajutat de „cel mai bun zugrav ce s-a putut găsi”, italianul Luis Girardelli, care a lucrat mai tarziu cu Tătărescu la pictura Mitropoliei din Iaşi, şi de către fratele său, Gheorghe Grigorescu. Grigorescu afirma chiar în legatură cu acest aspect, al punerii, al aducerii în prim plan a simplităţii, a faptelor comune: “Sunt fecior de ţăran şi mă mândresc cu aceasta” (1838, 15 mai) ca mai târziu un critic de artă, Arsène Alexandre să-l numească în ziarul “L’Événement”: “E un modest, un muncitor neobosit, un om ce nu ştie ce e reclama”.

Despre Michelangelo Buonaroti ştiu cateva lucruri din biografia romanţată, dar scrisă magistral, a lui Irving Stone. Fiul unui administrator guvernamental, a crescut la Florenta, centru al mişcării renascentiste, devenind  la varsta de 13 ani ucenicul  lui Domenico del Ghirlandaio, un artist faimos la vremea respectivă, unde a stat doar un an şi de unde a învatat să deseneze prin copierea lucrărilor unor artisti celebri ai acelui secol. Michelangelo a fost o persoană evlavioasă, dar mai tarziu a dezvoltat o credinţă în spiritualism, pentru care a şi fost condamnat de papa Paul al IV-lea. Principala doctrină a spritualismului era aceea ca Dumnezeu poate fi abordat în mod direct, nemijlocit, fară ajutorul Bisericii.Michelangelo-c-face-half

„Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură” (E. Castelar y Ripoll, 1872). Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, dar când lucrarea a fost terminată cuprindea peste 3.000 de figuri. Buonaroti reuşeste să evidenţieze frescele originale, dominate de culori clare, transparente şi reci dar  strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, şi-au recăpătat în întregime prospeţimea.  În cea mai mare parte a lucrat singur.503px-Michelangelo_-_Fresco_of_the_Last_Judgement Creaţia lui Michelangelo a rămas neînţeleasă vreme de două secole şi adesea a fost acuzată ca fiind „perversă” sau că “încalcă convenienţele”pentru ca a fost umbrită de prejudecăţile puritane ale epocei.

(SURSE:http://art-zone.ro/picturi/ng/h/nicolae_grigorescu.html,

http://whispersrose.wordpress.com/2010/09/05/nicolae-grigorescu/

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/pasti-printre-ingerii-lui-grigorescu-povestea-minunatelor-icoane-pictate-de-marele-artist-la-agapia-galerie-foto-609855.html

http://desydemeter.wordpress.com/tag/michelangelo-buonarroti/)

Anunțuri

3 comments on “Sacrul în pictura lui Grigorescu şi Michelangelo

  1. Minunate picturile lui Grigorescu de la Agapia ! Ca și mânăstirea în sine, care e situată într-un loc de vis, și se poate ajunge la ea și printr-un traseu montan, care leagă Agapia de Văratec (o altă mânăstire minunată, unde își are mormântul Veronica Micle).

    Despre Michelangelo, pot spune doar că… îl simt aproape, prin întreaga sa personalitate, și prin felul în care a evoluat credința lui. Am citit și eu ”Agonie și extaz”, prin adolescență, și mi-a plăcut.

    Foarte bună prezentare, și mă bucur că am descoperit un blog unde putem afla lucruri atât de frumoase și de diverse din domeniul artei !

  2. Grigorescu a fost pictorul care a reusit cel mai bine sa exprime conceptul de ferm, de cald si cel de sigur.
    In operele sale regasesti liniste si simplitate de o putere izbitoare, semn ca Jean-Baptiste Renoir a avut o mare influenta asupra lui Nicolae.
    Grigorescu a fost omul care a reusit sa picteze atat rustic, cat si academic datorita experientei sale pe teritoriul francez si sud italian.
    Daca ai ocazia sa treci prin Prahova-Campina, nu ezita sa vizitezi muzeul memorial al pictorului.
    Acest mic oras i-a fost recomandat din cauza problemelor de sanatate, caci acum mai bine de 100 de ani, orasul era recunoscut pentru aerul sau benefic.
    Intr-un mic tur al orasului puteti vedea Biserica de la Lac, Biserica de la Han cunoscuta ca biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Castelul Iulia Hasdeu si Muzeul Grigorescu.
    Din pacate, frumosul bulevard al Culturii mai contine doar putine cladiri de epoca, caci amprenta comunista si-a spus serios cuvantul.
    Pe vremea cand locuiam in Romania, mai precis cand eram mititel, imi placea la nebunie sa ma plimb pe acel bulevard care emana un aer fascinant, un aer de cultura interbelica.
    Micul tur al orasului se termina aici, dar puteti vizita faimosul Peles, caraiman, babele si muzeul de istorie din ploiesti la doar o aruncatura de bat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: