Lasă un comentariu

Man of the year

Într-un sistem politic actual deja fracturat apar nu întamplător filme cu tematică. Apropiatele alegeri de pretutindeni fac ca povestea din filmul ,, Man of the year”(2006) să devină  atat de reală şi să se transforme într- o satiră împotriva corupţiei şi a comunităţii politice. Robin Williams joacă rolul lui Tob Dobbs (personajul principal) în stilul său caracteristic de comedie usturătoare , dinamică si talk show.

Ce este de remarcat din film că în America dezbaterile sunt privite încă ca o confruntare ideologică  deschisă. Măcar de ochii lumii această punere în scenă reanimează ideea că politica este o artă şi nu o ştiinţă(care are tehnici de constangeri sociale). Acum numai există inovaţie şi oratorie ci doar elemente programatice şi organizate. Ideea din film este despre cum poate ajunge un cetăţean onest în postura de  şef de stat (chiar daca pare utopie) dintr-o eroare a unui sistem de vot electronic abia introdus (şi pe la noi se tot discută introducerea sa). Greu de crezut şi reacţia personajului care realizează că nu e menit să facă compromisuri şi nici să devină” sforar şef ”, chiar şi cand acesta se consideră capabil să facă şi lucruri minunate pentru oamenii care-l votaseră.

Dezbaterile în sine ne învaţă să ascultăm şi să vorbim. Se utilizează reguli standard de dialog, se face apel la rationamente logice (cu dovezile aferente) şi abordarea se face pe idei(nu pe oameni -la noi atacul la persoană e regulă). În Romania n-am văzut asemenea confruntari ideologice, consolidate de documentare şi educatie. Atracţia occidentală înseamnă că dacă s-au  preluat unele forme de dezbatere acestea nu se potrivesc culturii noastre autohtone.

Tob Dobbs (personajul principal)  devine ”Man of the year” prin atitudinea sa eliberatoare, satirică şi determinarea în alegerea sa. În acest sens şi Gandhi și-a explicat filozofia și modul de viață în autobiografia sa: „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.”

În aplicarea acestor principii, Gandhi nu a dat înapoi de la a le duce către cele mai logice extreme, închipuindu-și o lume în care chiar guvernul, poliția și armata erau non-violente. Totuși, Gandhi era conștient că acest nivel de non-violență cere credință și curaj incredibile, pe care a realizat că nu toată lumea le posedă. De aceea a sugerat că nu toată lumea trebuie să țină cu încăpăținare de non-violență, mai ales dacă aceasta este folosită ca scuză pentru lașitate: „Cred”, scria el, „că acolo unde singura alegere este între lașitate și violență, eu aș sugera violența”(http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahatma_Gandhi).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: