2 comentarii

Cum să devenim nemuritori

Preocuparea noastră zilnică este vremelnică în tot ceea ce facem, nu constientizăm mare lucru şi nu ştim să  devenim imortali. Toată lumea spune ca în viaţă trebuie să faci cateva lucruri prin care să lasi în urma ta ceva ,,trainic” : să construieşti o casă, să sădesti un copac, să ai urmaşi multi care să-ţi poarte numele sau  să faci ceva revolutionar în activitatea ta (adica ceva de care n-am auzit noi , pamantenii). Dar nimeni nu vorbeste de sine ci de ceva/cineva din-afara lui. E minunat să te înconjori de toţi şi toate acele lucruri/persoane/evenimente remarcabile , dar cine îţi mai confirmă perenitatea ta? Spiritul tău e înăuntru trupului şi trecerea o faci împreună cu el, dar totuşi separat. Pare putin tristă perspectiva dar nu e. Mă gandesc din ce în ce mai mult la nemurire nu dintr-o vanitate prostească ci aşa, ca si concept.

Asezată pe un scaun la o institutie bancară , aşteptand ca orişice cetatean obligat de conjunctură, mă uitam în acea sala mare si plină – open space. Birourile asezate în rand ca-ntr-o sală de croitorie în care roboteau doamnele  la,, maşini ”, chiar dacă  acestea  erau calculatoare şi maldăre de hartii. Nu vreau să fiu deloc ironică cu acei oameni. În fond e o slujbă ca oricare alta,  cu aceleaşi profiluri de şefi dar altfel ”ambalată”   ( mai nou  toţi sunt saturaţi de sarcini şi transferă această lipsă de chef  la clienţi). Pur si simplu am avut o idee stand aşa, acolo: ca noi toti muncim la diverse ”maşini” orice am face. Suntem asezaţi în rand (sau nu ) şi executam aceleaşi acţiuni repetitive cu aceeasi finalitate. Robotim în ”lunga” noastră viaţă pentru o ”clasă superioară” pentru că ea stie ce maşini ne trebuie nouă ca să funcţionăm(mai exact suntem supuşii ei). Ni  dau şi scurte pauze în care,  dacă ne trezim şi plecăm  e bine (şi nu prea), dacă nu ne trezim e cel mai bine(eu zic că aici intervine forţa ”liberului arbitru”).

Paşii pe care-i facem în scurtele pauze, balanganeala uşor necontrolată între vis şi realitate ne fac mai vii ca niciodată. Aşa avem şansa să  ne lovim, să plangem, să ne ridicăm şi apoi să vedem în sfarşit altceva. E ca o pasarelă către altundeva şi dacă îţi doreşti  să faci un pas  trebuie  să-l faci gandindu-te la tine, să-ţi simţi din rărunchi fiinţa cum se eliberează de griji şi de speranţe.  Primul drum pe care-l faci ( acum tu cu tine devenind unul) e DEPARTE.

Anunțuri

2 comments on “Cum să devenim nemuritori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: