Scrie un comentariu

Ce e greu, ce e uşor?

10593085_384965371655303_3637825551834292099_n

 

Dacă te-ai gândit vreodată

cum poate să care un fluture mic şi firav

o piatră aşa de mare,

este o deşteaptă mirare.

Însă…el poate să facă

câteodată, mai mereu, întotdeauna

această vajnică străduinţă,

să se învingă şi să scuture de mii de ori din aripi.

Scrie un comentariu

Femeia cu flori albastre

images

Neaoş e câmpul înflorit

şi albastrul din cer s-a coborât

printre flori, curat,

pe petale şi tulpini.

Apare şi ea, alergând…

cu flori albastre în păr.

Ia uita-ţi-vă la ea!

Surâde gazelor,

e sora-soarelui,

săruta aerul,

îmbrăţisează întinderile toate.

Dar delicată şi mică,

această femeie frumoasă,

îşi împodobeşte sufletul încă.

În trecerea cu putere prin zare,

mai ia câte-o floare, o respiră,

mai câte-un bob căzut, neştiut,

de-demult şi-l pune-n sân,

pentru descânt, la un deochi.

Mai mustră câte-o gâză,

cică să numere bine

că-n viaţă se ştie, ajută la ceva,

mai câte-un  ghiont la vreun bursuc

ce s-a blocat pe câte-o buturugă,

ce mai încolo şi-ncoace…

e muză cu drepturi depline

pe toate pământurile!

PS: Desăvârşirea vine când simţi o emoţie puternică!

DJO

Scrie un comentariu

Cum am început din nou să compun

Scrie un comentariu

Heather Barnett şi Physarum polycephalum

 

Scrie un comentariu

Schelă provizorie

images (2)

Când m-am urcat prima dată pe acea schelă,

căci nu se putea ajunge acolo sus decât aşa,

mi-am facut tot curajul din lume şi,

făcând abstracţie de urcuş,

am păşit ferm, cu talpa toată, înainte.

Nu m-am uitat în jos, nici în sus

ci doar mă ţineam de barele reci

strâns, în lung şi în lat.

Voiam să simt treptele

cum se înfig în picioarele reci, ostoite,

dar deodată mă văd cum mă scurg

printre văluri de aer…

Eşti nebun?! zic, nu ştiu cui.

Nu mai trage de schelă,

mă zgudui, ameţesc şi n-am aer!

Tu crezi că e uşor să urci,

de ce nu mă laşi în pace?!

Vrei să mă vezi pe jos, în genunchi

cu coatele zdrelite de bare,

lasă-mă  în pace!

Şi m-a lăsat, căci linişte se făcuse de tot.

În seninatatea aia

începu să-mi fie frică

de urcuş, de trepte,

de ce găsesc sus.

Am închis ochii şi molcomirea pătrunse

adânc, şi mai adânc, în sufletul plin.

Acum sunt deja jos, pe pământ.

DJO

2 comentarii

Nolstalgia-Andrei Arsenievici Tarkovski

nostalghia-589978lDeşi la prima vedere povestea filmului se învărte  în jurul unei călătorii a poetului rus Gorceakov în Italia, într-o staţiune din sec. XVIII, împreună cu translatora sa, Eugenia, există multe planuri şi foarte diferite care se întrepătrund, într-un joc rafinat şi inteligibil.

Se remarcă din prima scenă că se recurge la un limbaj pictural şi prezintă invariabil tehnica full-frame în cel putin câteva cadre. Apoi folosește arta cinematografică pentru a explora spațiu arhitectural. Elemente ca absida, altarul, estul, sunt studiate şi exploatate la maxim pentru a reprezenta ingenios ritualizarea.

Plasarea Eugeniei și a paracliserului, rugăciunea în genunchi a femeii, fumul de tămaie, focul purificator al lumânărilor, întregesc acest spaţiu şi-l definesc. Lumina diferită ajută să se facă trecerea de la un plan la altul.images

Remarcabil este refuzul Eugenei de a îngenunchea ca celelalte femei, fără a lua în calcul argumentul paricliserului. Aparenta verticalitate în feminismul ei asumat se rupe mai târziu când se umileşte şi se agaţă fără putere de sexualitatea ei ca o condiţie de bază. Conceptul lui Tarkovski despre sex masculin – feminin, ca polaritate, este precizat succint în jurnalul său: “Ce  este forța motrice ce impinge  femeia să-şi aștearnă umilirea în numele iubirii și a creării unui om?” Prezentarea ritualul cultului Maicii Domnului vine să explice cât de departe poate duce dragostea care nu poate fi miraj ci împlinire.Nostalghia17

În alt plan, Gorceakov, deşi venise să vadă tabloul Madonna del Parto, care-i aducea aminte de soţia lui, trebuie să aștepte afară din capelă. Trebuie să-şi înfrangă dorinţa cea mai aprigă. În lupta lui, chemarea erotică pentru Eugenia aduce în discuţie dilema cea mai stăruitoare dintre impulsul de a-şi  polarizara fiinţa căreia îi lipseşte ceva şi a nu da curs acesteia.Nostalghia_I

Altă scenă memorabilă este cea a ploii torenţiale. Exact cum spunea Tarkovsky într-un interviu,” apa este un element misterios, în care şi o singură moleculă este fotogenică”. Ea, ploaia, nu mai este apăsătoare ci devine eliberatoare în spatiu infinit şi deschis dintre un trecut spre un ceva. Obscuritatea dispare şi portalul se aliniază în dreptul ferestrei şi oglinzii.

nostalgia 1

Traversarea bazinului şi menţinerea flăcării lumânării primite de la “nebunul” Domenico, ce trebuia să rămână mereu aprinsă,  reprezintă un alt element definitoriu al filmului. Eliberarea lumii interioare către lumea de dincolo, prin strabaterea repetată a bazinului gol ca o penitenţă  pentru altă fiinţă, exorcizează sufletui celui care are acţionează cu vigoare.fox7

Simetria pe scări prezintă o poveste într-o altă poveste. O poveste este a oamenilor care trăiesc împreună fără să se stie cu adevarat unii pe alţii iar cealaltă este a problemelor care apar din necesitatea de a se cunoaşte unul pe altul. Această lipsa de dăruire de sine aduce înstrainare şi clisee.

523ae6692713b

Deşi starea de nostalgie este văzută de multe ori ca o stare de tristeţe  în contextul spiritual, transformator, aşa cum o vede Andrei Arsenievici Tarkovski, ea este o stare de compasiune care leagă lipsurile şi separarile din această lume şi favorizează empatizarea, trecând de propriile intenţii în căutarea adevărului.

tumblr_n0qb1yIUUh1r5fazco3_500Ea ajută să te uiţi în sinele propriu ca-ntr-o oglindă ancestrală. Şi nu e tristeţe, nici nebunie. E o stare de dor nesfârşit şi o constrângere a neputinţei.

nostalghia-4

 

Surse suplimentare despre Andrei Arsenievici Tarkovski care merită a fi urmărite:elena-dulgheru.blogspot.ro şi lucrarea ”Indragostit de Tarkovski”(un articol legat de acesta  lucrare putei gasi aici – pg. 16).

Îndrăgostit-de-Tarkovski

2 comentarii

DOGVILLE

Dogville, o producţie Danemarca, 2003, este filmul cu care Lars von Trier îşi deschide trilogia U.S.A – tărâmul tuturor posibilităţilor.

Din punct de vedere morfologic, filmul aminteşte de alcătuirea unei proze tradiţionale, cu un prolog şi nouă capitole desfăşurate pe parcursul a celor patru anotimpuri. Mai mult, autorul recurge la tehnica unei hărţi topografice pentru a stabili structura ambianţei şi la procedee aparţinând teatrului elisabetan pentru detaliile scenografice, dar reuşeşte, cu rigoare, siguranţă şi fluenţă, rara performanţă de a încorpora toate aceste elemente eterogene legilor interne ale limbajului cinematografic, realizând o sinteză personală. De aici rezultă o contribuţie originală la inovarea exprimării filmice. (Mircea Dumitrescu) – Cronica detaliată poate fi citită  pe freecinema.ro

Aş adăuga că dacă eşti capabil să treci de primele minute, care nu seamănă cu nimic din ce te aşteptai, înseamnă că ai depăşit un blocaj vizual. Rigiditatea construcţiei mentale a unui film e înlocuită de jocul teatral ce transpune magistral ”falimentul personal” într-o poveste.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 461 other followers

%d bloggers like this: