Scrie un comentariu

Vând fluturi

by Silena Lambertini

Foto: Silena Lambertini

Nesocotită e arderea stăruinţelor
pe lângă mâna trândavă
ce atârnă senină-nspre pământ.
O iei în palmele tale, o netezeşti uşor
în liniile ce-nşeală cu putere văzul.
Vraja mecanică te sileşte
s-o încălzeşti uşor,
crezând că amăgirea-i leacul,
şi toţi fluturii se fac ghem
în punga tubului digestiv
bezmetici şi fricoşi.
Am să-i vând pe toţi duminică-n talcioc
pe-un sfanţ
de m-o târî trupul însuşi
până acolo.
Dar lipsită de curaj
lepăd pătimitor belşugul cărnii
şi braţul cade inert.

Scrie un comentariu

Club Happy-poveste lunii iulie

artelesistiintelevietii:

Anca Tînc face pâine în Norvegia

Originally posted on Atâtea lucruri de învăţat, atât de puţin timp:

Anca Tînc este o tipă de 28 de ani care s-a mutat în Norvegia cu soțul ei, fotograful Alex Conu. Toată aventura asta a început de la un vis mai vechi: Alex voia să fotografieze Aurora Boreală, așa că au plecat amândoi în 2013 în insulele Lofoten, deasupra Cercului Polar. Din una în alta, locul le-a plăcut foarte mult așa că în martie anul acesta au spus ”pa” României și duși au fost. Între timp, Anca face senzație pe Facebook cu imagini cu pâini care mai de care mai apetisante care ies din mâinile ei și-ajung pe buzele localnicilor și turiștilor care sunt prin zonă. Am vrut să aflu povestea Ancăi și-a lui Alex, doi oameni care, fără prea mare tam tam, și-au făcut bagajul și-au plecat să trăiască cum le place.

IMG_0872

Anca Tînc în brutăria care aparține de The Norwegian Fishing Village Museum.

View original 1,226 more words

Scrie un comentariu

Dicţionar de termeni(A-HA)

Schw_Big

Logica modală = este o expresie (cum ar fi “în mod necesar” sau “posibil”), care este folosită pentru a califica adevărul unei hotărâri. Logica modală este, strict vorbind, studiul comportamentului deductiv de expresiile “Este necesar ca” și “este posibil ca”. Cu toate acestea, termenul de “logica modală” poate fi utilizată în sens mai larg pentru o familie de sisteme conexe. Acestea includ logica pentru credință, pentru expresii temporale tensionate și alte, pentru expresiile deontice(morale), cum ar fi “este obligatoriu ca” și “este permis”, și multe altele. O înțelegere a logicii modale este deosebit de valoroasa în analiza formală a unui argument filosofic, în care expresiile din familia modală sunt atât de comune și confuze. Logica modală are, de asemenea, aplicații importante în informatică.

Aristotel este cel care a dezvoltat într-un mod elaborat conceptul de logică modală, în special în lucrarea ”Despre Interpretare”, singurul tratat din cele sase ale Organon-ului, în care problematica logică apare în ansamblul ei şi pentru ea însăşi. Aristotel operează şi definiţii ale conceptelor modale, dupa cum urmează: “ceea ce nu poate fi altfel decât este, îl numim necesar”, “posibilul, contrariul imposibilului, se iveşte atunci când contrariul său nu este în chip necesar fals”, “imposibilul este lucrul al cărui contradictoriu este în mod necesar adevărat”.

Principiul incertitudinii În mecanica cuantică, chiar și rezultatul unei măsurători a unui sistem nu este determinist, ci este caracterizat printr-o distribuție de probabilitate, în care cu cât este mai mare deviația standard, cu atât mai multă “incertitudine” se va putea spune că respectiva caracteristică este pentru acel sistem. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg dă o limită inferioară asupra produsului deviațiilor standard ale poziției și impulsului unui sistem, specificând că este imposibil să avem o particulă cu un impuls și o poziție arbitrar de bine definite simultan. Principiul incertitudinii este enunțat în mai multe feluri în cultura populară, de exemplu, prin afirmația că este imposibil de știut exact în același timp și unde se află un electron și unde se duce. Este corect în linii mari, deși nu se spune o parte importantă a principiului lui Heisenberg, care este limita cantitativă a incertitudinii. Heisenberg a spus că este imposibil să se determine simultan și cu precizie nelimitată poziția și impulsul unei particule, dar datorită faptului că valoarea constantei lui Planck este atât de mică, Principiul Incertitudinii se poate aplica doar mișcării particulelor atomice. Totuși, cultura adesea interpretează greșit acest lucru, spunând că este imposibil teoretic să se facă o măsurătoare perfect precisă.

Werner Karl Heisenberg(n. 5 decembrie 1901, Würzburg – d. 1 februarie 1976, München) a fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932, și unul dintre fondatorii fizicii cuantice. Heisenberg s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei Naziste.

Albert Einstein nu a fost mulțumit de principiul incertitudinii arătându-și nemulțumirea prin celebra replică “Dumnezeu nu joacă zaruri” la care i-a fost replicat “Atunci nu-i mai spune lui Dumnezeu ce să facă cu ele”(această replică se referă bineînțeles la Teoria Relativității in care fiecare eveniment este cât de cât previzibil ex: zarul pare imprevizibil, dar dacă știi densitatea aerului, viteza vântului, viteza zarului, masa zarului, viteza de rotație a lui, etc. poți practic să spui cum va cădea zarul).

Dezbaterea de bază dintre Einstein și Bohr (inclusiv Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg) a fost bazată pe faptul că Einstein spunea în esență: “Bineînțeles că putem să știm unde este un lucru; putem ști poziția unei particule în mișcare dacă știm fiecare detaliu posibil, și astfel, prin extensie, putem prezice unde se va duce.” Bohr și Heisenberg spuneau: “Putem ști doar poziția probabilă a unei particule în mișcare, de aceea, prin extensie, putem ști destinația ei probabilă; nu putem ști cu certitudine unde se va duce.”

Einstein era convins că această interpretare era greșită. Raționamentul lui era că toate distribuțiile de probabilitate cunoscute până atunci reieșeau din evenimente deterministe. Distribuția aruncării unei monede sau a zarurilor poate fi descrisă cu o distribuție de probabilitate (50% cap, 50% pajură), dar asta nu înseamnă că mișcările lor fizice sunt imprevizibile. Mecanica clasică poate fi folosită pentru a calcula exact cum va ateriza fiecare monedă, dacă se cunosc forțele care acționează. Iar distribuția cap/pajură se va alinia cu distribuția de probabilitate (date fiind forțe inițiale aleatorii).

Einstein a presupus că, similar există variabile ascunse și în mecanica cuantică, și care stau la baza probabilităților observate și că aceste variable, odată cunoscute, ar arăta că există ceea ce Einstein a numit “realism local,” o descriere opusă principiului incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte ca acestea să fie măsurate.

 Metamatematica = ştiință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice (de pildă în sensul formalismului lui D. Hilbert). În sens restrâns, termenul se folosește ca sinonim al teoriei demonstrațiilor. David Hilbert este cunoscut ca unul dintre fondatorii teoriei dovezi și logică matematică , precum și pentru a fi printre primii care distinge între matematică și metamatematica.

Metamatematica este studiul matematicii în sine prin metode matematice, care sunt teorii matematice despre alte teorii matematice. David Hilbert s-a straduit să dovedească consistența  teoriilor matematice, făcând o propunere cu privire la o teorie în sine, adică în special cu privire la toate posibilele dovezi ale teoreme din teorie; în special, atât  propunerea cât și negația ei nu ar trebui să fie teoreme(Kleene 1952, p. 55). Cu toate acestea, metamatematica oferă “o tehnică matematică riguroasă pentru investigarea unei mari varietăți de probleme fundamentale pentru matematică și logică, printre care și problema coerenței “. Astăzi, metalogica și metamatematica sunt în mare măsură sinonime, și ambele au fost subsumate substanțial de logică matematică în mediul academic.

Surse  scientia.ro, ro.wikipedia.org, plato.stanford.edu

2 comentarii

NicapetrE- Brailita Downtown via U.A.P.

brailita

Autobiografia unor pietre cioplite de Nicăpetre

AUTOR:NicapetrE

EDITURA: Istros

NUMAR PAGINI:335

 

Realizarea albumului autobiografic Nicăpetre, s-a desfășurat în decursul anului 2003 și s-a încheiat cu lansarea cărții la București (Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului – 27 noiembrie) și Brăila (Centrul Cultural Nicăpetre – 2 decembrie).

Prin această lucrare autobiografică, NicapetrE(Petre Bălănică, n. 27 ianuarie 1936, Brăila — d. 21 aprilie 2008, Canada), face din orice cititor un martor la viaţa artistică contemporana lui, restictivă şi foarte puţin boemă.

În această carte găsim detalii despre  prima expoziție personală, de sculptură și desen, Cariatide, care a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza.

Cariatida1968

CARIATIDA, piatra, 110cm, 1968

Apoi am aflat de expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, de la Galeria Apollo; 1975 expoziția de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București; 1979 expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziția de desen la Galeria Galateea.

Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: ”A fost aici, odată… ”(1971), ”Zăbală și paloș” (1979), iar la Tîrgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 capitele). La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962 – 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară.

Greutăţile cu care se confruntă orice expat în pribegia lui riscantă şi dureroasă nu-l iartă deloc nici pe NicapetrE. Zbuciumul lăuntric a rămas singurul lucru personal al artistului şi care se pare ca a fost locomotiva ce l-a împins în anii munciţi ai exilului.

invocationUABINVOCATII, patru piese lemn, 250cm

Asa aflam că ”în 1991 a fost distins cu Marele Premiu la Concursul Internațional de Sculptură Henri Moore de la Hakone (Japonia). Lucrarea premiată, Adam și Eva, sculptată în marmură, a intrat în colecția Muzeului Regal din Tokio.
În 1993 a obținut Premiul Juriului la a II-a ediție a Concursului Internațional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA. Lucrarea Invocație, sculptată în lemn, a fost cumpărată pentru colecția Universității.

Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sînt instalate în parcuri culturale și spații publice din lume: ”Iubirea mea… despre tine” (1974), marmură, la Villany (Ungaria), ”Marea Umbră” (1980), marmură, la Skironio (Grecia), ”Orgă de liniște” (1988), granit, la Straubing (Germania), ”Acrotiri ”(1993), marmură, la Krastal – St. Paul (Austria), ”Devenire”, lemn (1994), la Saint-Jean-Port-Joli (Quebec), ”Păstaie” (1996), lemn, la Kirkfield (Ontario) ș.a.

Comentatorii canadieni ai operei sale au remarcat că în trunchiul de copac pregătit pentru lucru el vede forma viitoarei sculpturi și întreaga ei mișcare. Intenția este să-l ridice, să-l facă să zboare. Astfel, forma se naște dintr-un bulb sămînță, ca dintr-o “casă a vieții”, singurul punct de sprijin al stîlpului care crește, din el însuși, ritmic spre cer. După Virgil Untilă stîlpii lui Nicăpetre par să vorbească despre același principiu ca și Coloana lui Brâncuși, dar poartă în carnea lor amprenta particularului, accidentele unei biografii sever determinate. Deși treptele inegale, tăiate în fusul coloanelor de Nicăpetre, trezesc vaga amintire a formei ideale, recuperate de coloana brâncușiană, ele avertizează asupra dificultății spre împlinirea ființei.

Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada) a sculptat portretele lui Mihai Eminescu (în 1989) și Nae Ionescu (în 2000), ambele în marmură, bustul lui Horia Stamatu (în 2001) în marmură, portretele lui Aron Cotruș (în 2002) și Mircea Eliade (2005), în bronz.

Proiectul de înființare a Centrului Cultural Nicăpetre la Brăila, inițiat în Anul Internațional Brâncuși, este primul caz de recuperare, pentru patrimoniul cultural național, a operei unui artist român de talie internațională, din diaspora. Donația sculptorului cuprinde 763 desene, 85 sculpturi și materiale documentare.”- dr. Maria Stoica, şef Secţie Artă

nicapetre

Dacă vreti să cunoasteti mai multe lucruri depre viata artistului vă prezint mai jos un eseu al lui Nicăpetre , publicat în Observatorul din 11 Aprilie 2006 , la pagina lui intitulată – ”Note de carieră”.

”Salcâmul din fereastra

Eu nu am cautat cu tot dinadinsul sa mi se intimple chiar asa, de fapt nu prea m-am ocupat serios vreodata sa locuiesc undeva anume, cum de fapt lumea se preocupa, dar compromisurile ne pindesc la tot pasul, raminem cu un anume dor neimplinit si folosim, ne bucuram, de ce se nimereste.
Odata, de mult, prin anii 70, daca nu chiar ceva mai devreme, am imaginat in desen cam cum as fi vrut sa fie casa si atelierul in care sa traiesc, locul unde sa vietuiesc, locul unde sa pot desena, sa sculptez. Dar proiectul a ramas doar pe hirtie si femeea cu care atunci credeam ca voi fi impreuna pina la sfirsitul zilelor mele a disparut si ea, deasemenea, din viata mea.

In anii cind descoperisem ca sculptura mea trebuie sa fie din piatra si numai din piatra ciopleam sus in cariera Nifon, vara, si locuiam la Tanase si Titia, vreo trei-patru km. mai in jos de cariera, intr-o adunatura de citeva case, aproape de o ripa pe Valea Buzaului; in satul Bradu. Aici, pe Valea Buzaului, intr-o casa modesta si oarecare, ca cele din partea aceea a tarii, inceputa a fi construita pentru o fata ce urma sa se marite, am vrut sa-mi fac locul meu, unde sa cioplesc, sa pot gindi si sa ma mai si odihnesc din timp in timp. Dar fata s-a maritat altfel decit planuise tatal ei, casa si locul au fost puse in vinzare. Magdalena, cu care traiam de o vreme, cintareata de opera, care mi-a fost si sotie oficiala cam un an si jumatate, a zis ca ce sa facem noi cu o cosmelie ca asta ascunsa intr-o ripa unde a dus mutu iapa. Da’ ce minune era acest loc; muntii se profilau in zare, apa Buzaului curgea linistita catre Dunare, Valea Buzaului se desfasura larga si generoasa in fata mea de ti se parea ca tu, cel din muchia dealului esti stapinul lumii. Din pragul casei catre ripa crestea o livada de pruni si meri, asternuta cu trifoi verde si flori marunte. Caprele pasteau in voie. Pietrele cioplite de mesterii populari infipte in cimitirele risipite pe dealurile de dincolo de apa ma legau de istorie si ma faceau sa aud filfiitul aripei ingerului meu pazitor. Nu indraznesc sa descriu primavara si vara prin locurile acesta, las la imaginatia celui in mina caruia va cadea cumva aceasta scriere. Trebuie precizat din capul locului ca pe vremea aceea, sa ma fi picat cu ceara si nu as fi crezut o clipa ca regimul comunist va disparea iar eu voi putea trai intr-o alta tara decit Romania. Naivitate, ignoranta.
Viata este ea frumoasa dar loveste dur de tot uneori.

Dupa zece ani in care am trait si cioplit intr-o fundatura din Bariera Vergului in Bucuresti mi-am luat lumea-n cap si am ajuns in Scarborough-Toronto-Ontario-Canada.
Nici habar nu aveam ca exista asa ceva pe lumea asta; Scarborough!? Brailita? definitiv un loc al nimanui, for sure Scarborough un loc oarecare, un penibil Babilon.
Cum am trait aici citiva ani si cum am reusit sa ma adaptez locului si legilor acestui loc am povestit cu alte ocazii la aceasta rubrica.

Sunt, deci, la inceputul lunii Aprilie . Se simte; primavara va ajunge cumva si prin Hambarul meu Atelier. Ma pregatesc sufleteste si trupeste sa infrunt butucii si marmurele ce inca stau cuminti sub zapada. Cum am ajuns sa folosesc acest hambar drept studio am spus-o cu alte ocazii.
Aduc vorba acum despre un salcim ce trebuie smuls de linga zidul casei unde locuiesc si mutat, am hotarit eu, in backyard, ca nu ma lasa inima sa-l tai si sa-l arunc in foc. Despre asta am vrut sa scriu, ca tot ninge si ploua cu nabadai astazi si miine (tv) asa ca am mai crosetat-o cu cuvintele.
Ma trezesc acum vreo patru ani ca printre florile de sub fereastra dinspre strada creste un salcim. Sa fie adevarat?
Da, creste un salcim, chiar sub fereastra, chiar linga zidul casei. Ma bucur tare de descoperirea mea. In secret il urmaresc cum creste asa… timid parca, printre celelalte flori care il acopera cu nebunia lor de a creste repede si de a se bucura cit mai mult de scurta vara canadiana. Aici unde se afla salcimul, la radacina casei, este adapostit de bataia vintului, este mai cald din pricina zidului din spatele lui care absoarbe razele soarelui si le reflecta apoi in jur. Stiu ca salcimul prefera un sol nisipos, soare si chiar seceta. Dealungul caii ferate Braila-Bucuresti, a fost plantat pentru a fixa terasamentul cu radacinile lui intinse ca o plasa si de a retine zapada spulberata pe baragane sa nu troieneasca linia. In nisipurile Olteniei a fost plantat cu acelasi scop. Ciorile il prefera pentru cuiburile lor sus prin virfuri. Foarte atasate familiei lor sunt aceste ligioane pe care lumea le alunga cu pietre. Mie-mi plac. O frumuseata, vorba lu’ Nea Marin, sa le privesti, nu alta. Pe timpul marilor transformari ecologice tehnologice comuniste salcimul si rostul lui a fost ignorat, taiat si pus pe foc. E drept, arde bine si da caldura buna dar dulgherii cunosc calitatile lemnului de salcim si-l folosesc la inaltarea caselor, la scheletul carutelor. Apropo: casa din satul Bradu, unde voiam sa ma stabilesc, era deja inseilata pe capriori din lemn de salcim.
Cum de a ajuns saminta din care a rasarit acest pui de salcim aici, pe aceasta strada unde locuiesc acum? Prin preajma nu este vreun altul, salcimul apare la vedere foarte rar. Singurul loc unde l-am descoperit a fost Don Valley, un parc cumva salbatic pe fundul unei vai care a fost cindva un riu tare mare.
Aici am inceput sa cioplesc Invocatiile, din lemne gasite, abandonate , uitate, fara stapin. Cred ca vreo pastae, vreo saminta s-a agatat de coaja lemnelor pe care le ciopleam aici si asa doar croite si degrosate le caram prin jurul casei din Innismor Crescent cu intentia, desigur, de a le finisa si a deveni opere de arta.
Auzi nastrusnicie pe capul meu: sa faci sculpturi din lemne netrebuincioase, din butuci la care nimeni nu se uita cu vreun interes! Salcimul creste, se inalta, ajunge pina sus la fereastra, trece si mai sus isi intinde ramurile si in dreapta si in stinga dealungul si dealatul zidului casei, sunt convins ca radacina ii este infipta bine sub temelia casei. Il iubesc si vorbesc cu el cum as face-o cu o fiinta draga. Cind se lasa seara isi aduna frunzele de parca se pregateste pentru somn si visare, dimineata saluta cerul si lumina desfacindu-si frunzele adormite peste noapte. Dar se ia hotarirea ca trebuie smuls din locul lui si mutat sau taiat, devine prea puternic si poate inpinge cu radacina lui in fundatia casei si o poate crapa… etc. etc. Se lasa greu, nu vrea sa paraseasca locul lui ce i-a fost harazit de soarta.
Dar incapatinat, ca om ce ma aflu, continui sa trag de el, il scot cu radacina cu tot si-i aflu un alt loc insorit in curtea din spatele casei. S-a prins, anul trecut a crescut frumos, il vizitez din cind in cind ca pe un vechi prieten.
Astept ca in primavara asta sa infloreasca, si va inflori, mi s-a aratat mie in vis ca va inflori.”

studio0508

nicapetre-desenatorul

 

Surse: muzeulbrailei.rowww.observatorul.comartindex.roalternativaonline.ca, Nicăpetre, ”Brăiliţa – Downtown – via UAP”, Muzeul Brăilei – Biblioteca Istros, 1994

Scrie un comentariu

Satisfacție deplină

mareee

 

Ce noroc pe mine c-am trăit gratuit!

Fără temei am căutat prin buzunare

după gologani rotofei și ardeiaţi,

neajunşi, copți și prefăcuți.

Am domnit fără sinchiseală în așternuturi calde,

şi-am înghițit bucăți crude de ocru,

în loc de grâne și fluidice ploi.

Tâlcul vorbelor s-au topit în nesomn,

am făcut economie la griji și reușite

şi-am huzurit în aur alb și magie.

DJO

Un comentariu

”Dincolo”- mecanica interioară a imaginii

”În luna iunie, doi artişti plastici brăileni au fost premiaţi la Saloanele Moldovei, ediţia a XXIV-a, fiind aleşi dintre cei 329 de participanţi din România şi Republica Moldova. Este vorba de Gheorghe Mosorescu, preşedintele UAP – filiala Brăila, care a fost distins cu Premiul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei pentru lucrarea “Comunicare”, şi de Cristian Radu, care a obţinut Premiul Primăriei Municipiului Chişinău, pentru lucrarea “Călătorind prin ceaţă”.”

Lucrarea premiată a domnului Gheorghe Mosorescu, “Comunicare”, face parte din expoziţia ce va avea loc la Galeria de Arta Europe din str. Mureşenilor, nr. 1, Brasov :

10481182_817674638251461_2621820453864251280_n

Gheorghe Mosorescu este cunoscut publicului brăilean atât datorită decorurilor pe care le realizează pentru Teatrul “Maria Filotti” de mai bine de trei decenii, cât şi datorită unei susţinute activităţi de animator cultural, desfăşurată în calitate de preşedinte al filialei locale a Uniunii Artiştilor Plastici.

100_6520

Despre Ghorghe Mosorescu ca artist puteţi găsi mai multe informaţii aici sau în varianta light la ddunia.wordpress.com. În paisprezece expoziţii personale s-au regăsit: pictura de peisaj, interesul pentru miniatură şi pentru delicate efecte de trompe l‘oeil, jocul savant cu planuri şi suprafeţele din proiectele de scenografie.

Surse: obiectivbr.romuzeulbrailei.robrailachirei.wordpress.com

Scrie un comentariu

Ceramică şi porţelan din donaţia Paul Balcănescu

 

afis ceramica

 

În cadrul seriei de întâlniri cu publicul desfasurate sub genericul ”AER.APĂ.ARTĂ.” a avut loc la Centrul Nicapetre, pe 28.06.2014, o prelegere despre piesele de ceramică şi porţelan donate de colecţionarul brăilean Paul Bălcănescu (1910–1965).

Paul Bălcănescu s-a născut la Brăila, în 1910. După absolvirea, în 1928, a Liceului „Nicolae Bălcescu”, a urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1935. A profesat apoi în oraşul natal, la Farmacia Pantell, la Drogheria Popescu, la Spitalul nr. 1 şi, în ultimii ani de viaţă, la Spitalul T.B.C. Pasionat încă din studenţie de istorie şi arheologie, apoi şi de obiecte de artă, Paul Bălcănescu a reuşit, în timp şi cu preţul multor eforturi materiale, să asambleze o colecţie din ce în ce mai numeroasă şi mai diversă de antichităţi şi artă decorativă şi aplicată. Numele său, asociat astăzi celei mai ample şi mai semnificative colecţii de acest fel constituite la Brăila, rămâne unul de referinţă pentru istoria culturală locală” – Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf.

20140628_113117

Parte a unui ansamblu mai vast, ce numără nu mai puţin de 987 de obiecte, colecţia de ceramică şi porţelan donată de Paul Bălcănescu şi aflată, din 1965, în patrimoniul Secţiei de Artă a Muzeului Brăilei, conţine 29 de piese de artă decorativă şi aplicată europeană şi extrem-orientală databile în intervalul de timp cuprins, cu aproximaţie, între 1830 şi 1940.

20140628_114803

Chiar dacă relativ restrânsă numeric, colecţia este îndeajuns de variată şi de reprezentativă pentru a permite o privire cuprinzătoare asupra principalelor căi de schimb comercial, stilistic şi cultural care au modelat gusturile, imaginaţia şi interesele societăţii apusene de-a lungul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale celui de-al XX-lea.

20140628_121753

Convins de valoarea estetică şi documentară a pieselor din colecţia sa, Paul Bălcănescu şi-a exprimat, la un moment dat, speranţa că acestea vor prilejui şi pe mai departe „o lecţie practică de istorie şi artă aplicată, cercetată cu interes şi multă plăcere”- Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 442 other followers

%d bloggers like this: