4 comentarii

Readucere la viaţă

Burning candle flame

 

Vă doresc să capătaţi putere şi să vă umpleţi de viaţă!

Scrie un comentariu

Detalii nesemnificative

În raiduri sociologice

de interviuri telecomandate

mă plimb pe uliţe lungi

şi netede ca oglinda.

N-apuc să văd îndestularea

căci neistovită, pasărea sărăciei,

în cântările ei neoficiale,

se stabileşte la gura cârciumei din sat.

la carciuma-Ludovic Bassarab

Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi

cu pantalonii rupţi pe-un crac

cerşea cu ochii proptiţi-ntr-o căutătură

o mână de ţigări

sau măcar doi biştari, de o cafea mică.

Îi zic că nu-i dau

îl întreb de mamă şi de tată,

de fraţi, de surori,

şi-i întind mâna protectoare.

copii

Se uită la mine căpiat

şi-mi cere iarăşi bani.

Colţul bodegii răsună

de alte trei glasuri firave

ce râd şi chicotesc, înţelenite,

de noi şi de toate.

Sătul de reprezentaţia fără plată

o goneşte jigărit ca un câine

şi fug împreună

vânaţi de vedenii şi frici.

Nu ştiu ce e mai rău

că lumea zace-năuntru moartă

sau că afară nu mai mişcă nimic.

Mă uit peste case şi mă adun

fără vlagă, lângă-un gard.

DJO

 

Scrie un comentariu

Black and white spots

black sea braila foto 1 KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA old city KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Scrie un comentariu

Club Happy-povestea lunii martie

Originally posted on Lumea in care traim:

De mici am fost invatati sa respectam, sa iubim batranii si la nevoie sa-i ajutam. Mai tarziu, cand am inteles ca ei sunt depozitarii intelepciunii, adevarate carti de istorie, ca din mintile lor ne tragem noi seva, s-a adaugat si admiratia.
Astazi, cineva, ceva, a ridicat un zid intre generatii, ingradiri ce au impus un nou mod de viata plasandu-i pe batrani in sfera rebuturilor.
De aceea m-am revoltat cand ieri in piata, tristi, cu pasi sovaitori, oprindu-se la fiecare taraba, in cautare de marfuri cu un banut mai ieftin, treceau obiditii societatii,  pensionarii.  I-am invaluit cu o privire duioasa, desi fac parte din aceeasi categorie. As fi vrut sa le dau ceva din optimismul meu, sa le spun ca si iarna e frumoasa chiar daca uneori e frig. Deodata, langa mine  o voce  plina de rautate s-a napustit asupra lor:  “- Doamna Ursan, daca as avea o putere si…

View original 4,975 more words

3 comentarii

Ion Theodorescu-Sion

foto_91961

Pentru cea de-a doua întâlnire din seria celor desfăşurate sub genericul “Aer. Apă. Artă”, la Centrul Cultural “Nicăpetre”, Brăila, a fost aleasă opera lui Ion Theodorescu-Sion datorită varietăţii sale, deşi până astăzi numele pictorului este asociat cu un model de inconstanţă, iar exemplul său, cu stereotipul artistului impulsiv şi capricios. Expunerea a fost susţinută  de d-ra muzeograf Alina-Ruxandra Mircea.

1

 

Nascut în 1882, Ianca-Brăila şi decedat în 1939, București, Ion Theodorescu-Sion face parte din generația inovatoare de pictori de la începutul secolului al XX-lea, care propune o tematică și o tehnică modernă, raportate la naționalitatea românească. Studiile gimnaziale şi liceale le urmează la Brăila iar în perioada 1894 – 1897 studiază la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. Alături de Camil Ressu, se distinge prin urmărirea înverșunată a creării unui stil național, în urma asocierii naturii – ca simbol, cu omul, drept receptor al simbolului.

Aceasta este prima lucrare.

30_30

,,Case la amiază. Efect de soare”

La sfârșitul anului 1904, primind o bursa  in valoare de 300 de franci, pleacă la Paris, la Academie des Beaux-Arts, unde studiază cu Jean Paul Laurens și Luc Oliver Merson. Acolo îl întâlnește pe Brâncuși. La scurt timp însă, bursa îi este anulată și este nevoit să lucreze într-o fabrică. În drumul înapoi spre țară execută pe vapor cinci portrete, care se aflau în 1971 în colecțiile Naumescu și Ionescu-Parapeanu (vezi Doina Schobel, catalog, 1971).

Una dintre cele mai importante influențe pe care le-a resimțit estetica și gândirea artistică a lui Theodorescu-Sion (în diverse etape de creație) s-a conturat în jurul pasiunii acestuia față de simbolism (în special cel literar). Dacă această înțelegere a menirii produsului artistic venea dinspre acest fond afectiv, maniera de creație se mula și ea pe caracteristicile simbolismului, drept urmare, pentru începutul carierei, Art-Nouveau-ul devenea un stil preferat. În discuția despre prima perioadă a maturității artistice, în speță 1909-1911, trebuie luat în considerare bagajul pictural, estetic și imaginar față de care Sion se raporta și pe care încerca să și-l împroprietărească. Influența marilor maeștrii europeni era un factor decisiv nu numai pentru pictorul nostru, aura unui Paul Gauguin, Vincent van Gogh, Toulouse-Lautrec, Maurice Denis, Derain și mai ales Cezanne fiind importantă și pentru restul generației lui Theodorescu – Sion – Cecilia Cuțescu-Storck, Iser, Dărăscu, Ressu – generație ce se manifesta ca înnoitoare și racordată la spiritul modernist începând cu 1910. Pentru Sion, maniera cezanniană – simbolismul și constructivismul tipic – se va împleti cu propriile căutări în toate perioadele relevante pictorului, în măsura în care aceste două caracteristici puteau răspunde unor interogații afective. Experimentul pointillist al neoimpresionismului îl atrage fără întârziere (cam în aceeași perioadă în care Mutzner, Ressu sau Dărăscu descopereau și ei teoriile divizioniste), iar rezultatul se vedea în operele create în jurul lui 1910 – “Nevermore”, “La arat”, “Iarna”, “Hamali turci”, “Portret de lipoveancă” (vezi Doina Schobel, catalog expoziție Ion Theodorescu-Sion, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1971). În majoritatea operelor regăsim un interes ridicat pentru decorativ, efectul “ornamental” fiind și cel ce îl apropie de caracterul alegoric al Jugendstilului, evident interpretată într-o manieră personală, a se vedea multitudinea influențelor ce se contopesc în “Lux in tenebris lucet” – paleta cezanniană (tonurile de albastru), tehnica pointillistă sub influența lui Signac și un anume decorativism ce amintește de compozițiile lui Klimt. (I.P.)

 

2

În 1908, publică desene satirice în revistele umoristice din București. Anul următor expune la Salonul Oficial, iar în 1910, la Tinerimea Artistică alături de Luchian, Ressu, Segal, Petrașcu și Cuțescu-Storck. Tot în perioada respectivă participă la expozițiile permanente ale societății “Arta” și execută ilustrații pentru “Viața Socială” și “Facla”. Între anii 1911 – 1913, continuă să expună uleiuri și lucrări de grafică la Salonul Oficial și Tinerime, la care se adaugă tablourile de la Cercul Artistic și cele de la Expoziția Oficială a Pictorilor în Viață. În 1917, fondează alături de alți artiști cu idei similare, “Arta Română”, cu prima expoziție organizată un an mai târziu. Următorii ani vor fi încărcați atât de expozițiile personale, cât și cele ale Artei Române, dar și de călătorii prin țară, la Brașov împreună cu Ressu, la Curtea de Arges și pe litoralul Mării Negre cu Satmary, Iser și Dărăscu. Lucrările realizate atunci se înscriu în cea de-a doua perioadă de creație a lui Sion, când înspirația din legende, obiceiuri și tradiții populare e cât se poate de evidentă, iar pictorul își desăvârșește capacitățile de organizare în spațiu și dispunerea armonioasă a elementelor. Anul 1924 este anul de culme al acestei perioade, marcând realizarea unor opere majore.

Ia parte la luptele din timpul războiului de întregire a neamului şi face parte dintre artiştii mobilizaţi de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război. În perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion a avut atribuțiuni de inspector al Ministerului Artelor, în direcțiunea Artelor, condusă de Ion Minulescu si a fost prieten  fidel al Şcolii de Arte din Chişinău.

images

(Ion Theodorescu-Sion alături de cea de-a doua soţie, Elena)

Viziunea sa de basm, stilul rafinat și exigența tehnicii de desen, l-au determinat să abordeze cu o mare sensibilitate și originalitate o gamă largă de teme, strânse de-a lungul călătoriilor în spațiul românesc. Participă de asemenea, la expoziţiile de artă românească organizate la Barcelona (1929), Haga şi Amsterdam(1930), Paris(1937), New York (1939) şi face parte din grupul artiştilor care decorează interiorul Palatului Regal, actualul Muzeu de Artă al României.

Câteva din creaţiile sale sunt vândute în prezent, la cele mai mari casele de licitaţii, cu sume importante.

 

ion_theodorescu_sion “Sâmbăta la amiază”


lux-in-tenebris-lucet-1909

”Lumina care se naşte din întuneric”

ion-theodorescu-sion-visare

 ”Visare”

”Prin compoziția “De la șipot”, Sion răspunde nevoii căutărilor etnografice într-un mod oarecum diferit de cel folosit până atunci. De data aceasta, natura care reprezintă în mod normal centrul universului său artistic, trece în plan secundar, iar omul nu mai apare doar ca receptor al simbolului. Țărăncile sunt plasate în prim-plan și par să aibă mișcări grațioase, de zeițe, amintind de femeile din lucrarea lui Sion “Pe malul apei” și îmbogățind considerabil plenitudinea de simboluri ale picturii. Culorile sunt aplicate fără modulații de ton pe suprafețe întinse, delimitate cu ajutorul conturului negru și domină nuanțele cenușii, verzi, luminate de albul-gălbui și cărămiziul țesăturilor și oalelor țărănești.” (S.T.)

 

121_47

”De la şipot”

 

ion-theodorescu-sion-cercetac899

Cercetaş

Natură statică cu canceu şi linguri

,,Natură statică cu canceu şi linguri”

ARP_7124500_687-9

Natură statică ”Mălini”

Alte lucrari:

1 Ion_Theodorescu-Sion_-_Compoziţie_cu_motive_romanesti

 ”Compoziţie cu motive românesti”

5 Ion_Theodorescu-Sion_-_Mocani mountain folk

”Mocani”

tarani-din-abrud

”Ţărani din Abrud”

strajerii

”Străjerii”


Ion_Theodorescu-Sion_-_Compozitie_cu_taranci_la_rascruce

”Compoziţie cu ţărani la răscruce”

Ion_Theodorescu-Sion_-_Casa_taraneasca_din_Curtea_de_Arges

”Casă ţărănească din Curtea de Argeş”

56 de lucrări de pictură și grafică semnate de Ion Theodorescu-Sion se află în patrimoniul Muzeului Brăilei.

Pentru documentare am folosit  repere din miniconferinţa prezentată la Centrul Cultural “Nicăpetre” precum şi informaţii, fotografii, de pe urmatoarele site-uri:

viticodevagamundo.blogspot.ro

artapeintelesultuturor.blogspot.ro

artalicitata.blogspot.ro

www.artmark.ro

 

Scrie un comentariu

Omul din Oţel: Eroul

Henry-Cavill-Superman-2013-Wallpaper-Free1

 

Mi se pare şi normal ca să fie cel mai îndrăgit personaj din toate timpurile…la cum arată Henry Cavill.

Deşi nu despre filmul în sine aş vrea să vorbesc, ar fi câteva cuvinte de spus. Pe scurt,  în această nouă variantă par mai interesante nişte aspecte pe care nu le-am remarcat în celelalte filme, făcute anterior, ca de exemplu:  Superman are un serviciu foarte greu, că e la mare preţ kryptonita şi  că-ţi trebuie pile ca să-ti gaseşti de muncă, ca lumea. Şi nu fac başcălie.

Aş vrea să vorbesc mai curând despre tema luptei eterne dintre bine şi rău, precum  şi cum arată, de fiecare dată, profilul eroului salvator. Este singurul lucru serios care mă pune pe gânduri.

Ca şi în ”Harap Alb”, apartenenţa privitorului atât la lumea fabuloasă ce petrece în faţa lui, cât şi la cea reală, şterge graniţele dintre acestea şi dă o nota de originalitate poveştii în sine. Ideea nedeterminării, spaţiul fabulos, conflictul real se pierd în faţa maturizării datorate supunerii, de atâtea ori, la încercări nenumărate. Moderația și excesul, pasiunea și proprietatea, răzbunarea și iertarea, credința și necredința, zeul și bestia, reprezintă tot atâtea reprezentări ale luptei dintre bine şi rău. Mi se pare ca această compensare a celor două aspecte e lipsită de raţiune, fiind de-a dreptul dublicitară. Este drept ca finalitatea încă se prefigurează una rezonabilă, binedispune, dar este a binelui? Impunerea unor valori de catre eroul salvator aruncă o lumină aspră asupra biruinţei finale.

Fascinaţia  e mare şi oficializează frica. Este o nevoie tot mai mare de acea salvare dezumanizată, care te pune pe tine,  privitor, în postura de supraveţuitor-plătitor.

Nietzsche spunea  că natura omului este himerică: el se dezbină pentru a construi un vis, o morală, o religie, pentru a-şi justifica existenţa în lume, inventează o lume, în asemenea lucruri stă mareţia şi înfrângerea sa. Nu ştiu dacă este o prejudecată filosofică dar sigur el nu credea în antinomia valorilor, aşa cum credeau metafizicienii contemporani vremurilor lui.

Eu cred însă că singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să alegem de pe acum, fără să-l asteptăm pe Henry Cavill să ne salveze…deşi, am cam vrea.

2 comentarii

Ce fac cu timpul meu

Deşi postez pe blog din ce în ce mai rar şi postarile par impersonale, fără comunicarea de rigoare(ca doar de-aia e blog şi nu o carte), ele sunt foarte personale şi actuale. N-aş vrea să mă plâng că timpul meu e limitat (limitat este, pentru viaţa e ca la ”Ştii şi/sau caştigi”) ci să spun că e doar concentrat pe o nişă destul de specifică blogului. time_flies_by_janussyndicateDacă ar fi s-o denumesc, după unii ar purta numele de  dezvoltare personală, alţii i-ar zice criza vâstei a II-a, dar e mai degrabă o transformare în plan atitudinal.

În şirul evenimentelor de zi cu zi, când am o viaţă habotnică, între slujbă, casă şi familie, piaţă, schimb de reţete culinare, spălatul vaselor, cămăşi de călcat sau somn, mă surprind cum mă uit la timpul meu. Şi nu trece pe lângă mine deloc. Trece prin mine, îl simt adânc în suflet, cum şuieră şi-mi aminteşte că există. Este se fapt un strigăt admirativ.

Eu, pe acest timp, spun o mie de cuvinte frumoase în minte,  mângâii cât pot eu de frumos tot ce ating,  sărut aerul ce miroase a copaci înfloriţi şi  cuprind într-o singură fotografie clipele toate. Cu timpul tău nu faci ce vrei, cu el faci ce poţi. Si eu vreau să pot face multe.

Pentru asta alerg să fac ceva să se mişte emoţia, să se scuture mintea şi să învat când vorbesc. Nu-mi place să listez acum o serie de cursuri sau cărţi citite, oameni frumoşi pe care îmi place să-i întâlnesc, acţiuni noi pe care le întreprind sau informatii pe care le capăt. Ci doar încerc să mă lămuresc de ce nu mai fac mişcare, de ce nu mai citesc toate blogurile care-mi plac, de ce am cărţi care aşteaptă încă la rândul ”de citit” sau  filme necomentate cu prietenii cunoscători…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 377 other followers

%d bloggers like this: